prompt
stringclasses 17
values | response
stringlengths 83
21k
|
|---|---|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 11-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 11-a, faza judeteana
Subiectul I.
Timpul efectiv de lucru este de 3 ore.
Subiectele se tratează pe foi separate
Subiectul I (40 puncte)
Citiți, cu atenţie, sursa de mai jos:
A. ,,Primele indicii de împotrivire la expansiunea colonială europeană apăruseră încă î nainte de
războiul din 1914, dar semnele prevestitoare ale decolonizării s -au amplificat în perioada
interbelică. Cele mai însemnate puteri coloniale, Anglia și Franța, își întăriseră și mai mult imperiile
împărțindu-și coloniile germane și turcești, dar ideea națională începuse să se facă si mțită la tot
mai multe popoare colonizate. Popoarele colonizatoare nu erau îngrijorate; cu toate acestea, cel
de-al doilea război mondial a modificat considerabil situația. Mai întâi la niv elul principiilor, căci
aliații făcuseră războiul în numele dreptului la autodeterminare al popoarelor. Semnând Carta
Atlanticului, Churchill precizase cât se poate de limpede că aceste principii nu se aplicau
popoarelor colonizate, poziție impracticabilă, de fapt, deoarece Statele Unite și Uniunea Sovietică
se proclamau puteri anticolonialiste, iar, pe de altă parte, încă de la crearea Organizației Națiunilor
Unite, majoritatea în cadrul acesteia o formau țări foste colonii, care cu greu admiteau menținerea
sistemului colonial”.
(J. Carpentier, F. Lebrun, Istoria Europei)
B. ,,Un ultim aspect al acestui recul al hegemoniei europene este incontestabila diminuare a
influenţei sale intelectuale. Fără îndoială că, aşa cum am spus -o deja, aceasta răm âne încă
importantă în domeniul literaturii şi al artelor plastice. Berlinul pînă la venirea la putere a
nazismului, Viena până ceva mai tîrziu, Parisul şi Londra în toată perioada interbelică, rămîn în
aceste domenii „oraşe-călăuze" în care apar mişcările de avangardă, în care se fac şi se distrug
celebrităţile şi modele, în care au loc evenimentele cele mai importante. (…) această dominaţie
menţinută în domeniul literelor şi artelor este însoţită de un recul clar în alte domenii: de exemplu
cel al tehnicilor de producţie şi al gestiunii dominat de americani, sau cel al ştiinţei judecat după
„măsura" premiilor Nobel. În sfîrşit, să nu uităm că greutăţile de după războ i au arătat tuturor
epuizarea unui model politico- filosofic european, bazat pe ideea de raţiune, de progres şi de
libertate.
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
C. ,,Europa trebuie să facă faţă mai întâi apariţiei noilor poli ai puterii. Marile state din afara Europei
au profitat din plin de conflict care le-a permis să-şi mărească producţia industrială şi agricolă, să
le ia europenilor numeroase pieţe de desfacere, mai ales în Asia şi să-şi îmbunătăţească simţitor
balanţa de plăţi. Principalele beneficiare au fost Japonia care a vândut în China, în India, în Asia
de Sud-Est produse pe care Europa nu le putea furniza şi a exportat în ţările beligerante material
de război mărindu-şi de cinci ori producţia industrială.
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Menționați, din sursa A o acțiune desfășurată de statele europene și o consecință a acesteia în
plan socio-economic, din sursa B. 4 puncte
2. Precizați câte un stat european la care face referire sursa A, respectiv sursa B. 4 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 11-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 11-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. "Planul Marshall a stârnit reacţii diverse. Au fost voci ca re acuzau S.U.A. de urmărirea intereselor
proprii în Europa. De exemplu, în Marea Britanie unde antiameri canismul era prezent în aceşti ani se făceau
aprecieri de genul că: «aproape fiecare zi aducea Marii Britanii o nouă dovadă a slăbiciunii sale şi a dependenţei
sale de S.U.A. Este o pilulă amară pentru o ţară obişnuită s ă aibă controlul deplin al destinului său naţional».
Primirea generală a ajutorului Marshall a fost totuşi, foart e pozitivă, entuziastă în multe state participante.
Planul Marshall aducea celor 16 state care l-au acceptat a proape 13 miliarde dolari repartizaţi pe principiul
priorităţii şi în număr descrescător între Regatul Unit, Franţa, Germania de Vest şi Italia. În fapt, ajutorul S.U.A.
nu era acordat fiecărui stat în mod bilateral. Între condiţiil e puse de Washington în afară de reducerea barierelor
vamale, se solicita elaborarea unui plan comun de redresare şi înfi inţarea unor instituţii economice care să
repartizeze şi să gestioneze ajutoarele."
(C. Neagu, Istoria construcţiei europene.)
B."La 9 mai 1950 în salonul Orologiului din Quai d'Orsay, minis trul afacerilor de externe Robert
Schuman prezintă oferta publică a statului francez către German ia de a pune în comun producţia de cărbune şi
de oţel. Comunicatul ministrului obţinuse aprobarea Consiliului de M iniştri, dar a reprezentat o surpriză pentru
opinia publică. Înfiinţarea unui centru al industriei grele în Europa Occidentală fusese sugerată şi de cancelarul
Germaniei, Konrad Adenauer, la 1 ianuarie 1949. Interesat în ridica rea controlului unilateral asupra Ruhrului
exercitat, de la terminarea războiului de către aliaţi, prop unea înlocuirea lui cu o asociaţie de drept internaţional
pe bază cooperativă. În asociaţie-Germania urma să intre cu feroas ele din Ruhr, Franţa cu minereul din Lorena,
Franţa, Germania, Saar, Luxemburg, Belgia, cu industria lor g rea. Ideea fusese enunţată şi de deputatul laburist
Frederic Lee, în faţa Adunării Consultative a Consiliului Europei. De altfel, Adunarea Comitetului de Miniştri o
inclusese între recomandările sale."
(C. Neagu, Istoria construcţiei europene.)
C."Conferinţa şi-a desfăşurat lucrările la Messina între 1 şi 2 iunie 1955. Conferinţa adoptă o rezoluţie
care exprima dorinţa comună a statelor reprezentate «de a t rece la o nouă etapă». Participanţii au căzut de
comun acord să constituie un Comitet format din reprezentanţi guve rnamentali sub preşedinţia lui Paul-Henri
Spaak. Sarcina Comitetului consta în elaborarea unui raport care să schiţeze în linii mari ceea ce va însemna
Comunitatea Economică Europeană şi Euratomul. Comitetul ş i-a început lucrările la 9 iulie 1955 la castelul
Val-Duchesse, aproape de Bruxelles. A fost organizat pe patru comi sii având ca obiect problemele energiei
tradiţionale, ale energiei nucleare, transporturilor şi lucrăr ilor publice, ale Pieţei Comune. Pe parcursul
dezbaterilor s-a evidenţiat interesul unanim pentru Piaţa Comună generală. Rămânea în discuţie dosarul energiei
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 11-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 11-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos :
A. Societatea vest europeană a evoluat de la război încoace în se nsul unei afirmări tot mai mari a
individului, fenomen care a început să se manifeste de câţiva ani şi în ţările din Europa de Vest. Ca o
revoluţie secundară, care nu s-a produs în acelaşi ritm în toate ţările şi în toate regiunile Europei şi care nu a
atins peste tot acelaşi nivel, constrângerile sociale legate de credinţele religioase, de regulile morale
vehiculate de familie, de şcoală şi de difelitele grupări ("clasă socială", partid etc.) au slăbit, în timp ce se
transformau şi instituţiile care le dăduseră naştere. Regresul practicii religioase în toate ţările Occidentului,
criza ideologiilor globalizate, distrugerea familiei tradiţ ionale, au avut în acelaşi timp drept cauză şi efect
privilegierea individului în raport cu formele colective ale vieţii sociale şi transformarea libertăţii în valoare
absolută. (Istoria Europei)
B.Statul comunist era permanent într-un război nedeclarat cu propriii cetăţeni. Ca şi Lenin, Stalin
exploata nevoia de inamici: era în logica statului stali nist să se mobilizeze constant împotriva duşmanilor
săi - din exterior, dar mai ales din interior.
În Ungaria, dintr-o populaţie totală de mai puţin de zece mil ioane, se estimează că un milion de
persoane au fost arestate, urmărite in justiţie , încarcerate s au deportate intre 1948 şi 1953. O familie din
trei a fost direct afectată. În Cehoslovacia, se estimează că la începutul anilor ’50 existau 100.000 de
deţinuţi politici la o populaţie de 13 milioane, cifră care n u include zecile de mii de oameni puşi la muncă
silnică în mine.
Sovietizat, Estul european s-a îndepărtat constant de jumătatea vestică a conţinentului. În timp ce
Europa de Vest se pregătea să intre într-o eră a transformărilor spe ctaculoase şi prosperităţii fără precedent,
Europa de Est aluneca în hău : o perioada sumbră de inerţie şi resemnare, ritmată de cicluri de protest şi
supunere, ce avea sa dureze aproape patru decenii. E simptoma tic şi oarecum logic faptul că, in timp ce
Planul Marshall a pomptat 14 miliarde de dolari în economia renăscândă a Europei Occidentale, Stalin a
extras cam aceeaşi sumă din Europa de Est, prin reparaţi i de război, livrări forţate şi impunerea unor
legături comerciale flagrant dezavantajoase. (Tony Judt, Epoca postbelică. O istorie a Europei de după
1945)
C.Rasismul devine doctrină de stat și practică politică, punct ul final constituindu-l Discursul de la
Poznan(al lui Himmler, șef SS) în care vorbele și faptele se amestecă în mod înfricoșător:„Există un
principiu absolut pentru SS: trebuie să ne purtăm în mod loial , corect, fidel și amical față de cei care sunt
de același sânge cu noi, nu însă și față de alții. Nu îmi pasă deloc ce devin rușii sau cehii. Sângele pur și
înrudit cu al nostru ni-l vom apropia la nevoie, chiar furându-le c opiii. (...) Noi, germanii, singurii din lume
care ne purtăm cum se cuvine cu animalele, vom proceda la fel și cu aceste animale cu chip de om. Ar fi
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Politica externă a lui Petru [I Mușat] a avut o linie precisă: alianță strânsă cu Polonia și cu
Țara Românească. […] Atât în Ungaria, cât și în Polonia domnea […] Ludovic, supranumit cel Mare.
În 1382 el moare […] lăsând două fiice […] care-și vor împărți moștenirea: Maria ajunge regină a
Ungariei și se căsătorește cu Sigismund de Luxemburg ; Hedviga devine so ția principelui lituanian
Vladislav Iagello care […] e recunoscut și ca rege al Poloniei. Cei doi regi nu au avut multă vreme
raporturi bune, fiecare crezând că i s -ar fi cuvenit și stăpânirea celuilalt. Pentru Moldova, după
moartea lui Ludovic, se punea o problemă din cele mai însemnate în legătură cu politica sa
externă: trebuia să-și definească atitudinea, față de cele două regate antagoniste. Cu cine să țină
domnul Moldovei: cu Ungaria sau cu Polonia? Răspunsul se putea prevedea: față de cea dintâi,
era amintirea luptelor pentru independență, a conflictelor din vremea, nu prea îndepărtată a lui
Bogdan, și, mai ales, posibilitatea ca regii Ungariei să revend ice oricând fosta lor marcă de
apărare. Cu polonii mai curând se putea face o înțelegere.“ ( C. C Giurescu, Istoria românilor)
B. „Forma pe care a îmbrăcat -o politica externă a lui Mircea [cel Bătrân ] n-a fost
întotdeauna aceeași. Mai ales că pe lângă preocuparea principală – combaterea primejdiei turcești –
se mai adăugau și alte probleme, cum era aceea a raporturilor cu ungurii, cu Moldova și cu polonii.
[…] În ce privește relațiile lui Mircea [cel Bătrân] cu polonii, se constată un paralelism semnificativ cu
domnii Moldovei. […] Întreaga politică externă a lui Alexandru [cel Bun ] a fost dominată de
raporturile cu polonii. Prinsă între Ungaria și Polo nia, cele două mari puteri vecine, catolice și
feudale, Moldova ortodoxă trebuia să se hotărască pentru o apropiere de una din ele. […] Pentru
Polonia pledau o serie fapte […], se formase deja o t radiție în acest sens și Alexandru cel Bun a
urmat-o și el. […] Actul din […] 1402 prin care recunoaște ca suzeran al său pe Vladislav Jagello […]
apare ca un act natural. […] Polonii i-au cerut lui Alexandru cel Bun reînnoirea repetată […] a actului
din 1402. […] În reînnoirea din 1404 […] apare un element în plus de asigurare: […] ajutor împotriva
tuturor dușmanilor […]. Reînnoirea din 1411 are o dispoziție categorică de ajutor reciproc împotriva
ungurilor. […] Ajutorul reciproc împotriva Ungariei n -a mai avut însă când să fie pus în aplicare.
Sigismund, văzând primejdia tot mai amenințătoare a turcilor, s-a gândit că e preferabil să ajungă la
o înțelegere cu polonii, încheind deci un conflict ca re dura de peste două decenii, spre a avea
libertate de mișcare împotriva primejdiei dinspre miazăzi, și, eventual, ajutor.”
( C. C Giurescu, Istoria românilor)
C. „Alexandru [cel Bun], în mai multe rânduri, […] l-a ajutat cu oaste pe Vladislav Jagello în
luptele cu cavalerii teutoni. În 1422, trimite un detașament de 400 de călăreți; aceștia sunt atacați în
fața cetății Marienburg de o armată mult superioară ca număr. […] Mulți dintre teutoni sunt uciși, alții
răniți, ceilalți se retrag în dezordine urmăriți de moldovenii, care […] au luat cu acest prilej și o pradă
bogată. «Astfel – povestește cronicarul polon Dlugosz – într-un chip minunat moldovenii cu o ceată
de puțini oameni au bătut o oaste mare a dușmanului și s-au întors în tabăra oștirii regale învingători
și încărcați cu o pradă uriașă. »
La trei ani după Tratatul de la Lublin, în mai 1415, Alexandru cel Bun […] primește la Sneatin
vizita lui Vladislav Jagello : încă o dovadă că raporturile dintre cele două țări rămăseseră bune. ”
( C. C Giurescu, Istoria românilor)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Precizaţi o asemănare între politica promovată de domnii Moldovei prezentat ă în sursa A și
aceea din sursa B, susținând-o cu câte o informație selectată din fiecare dintre aceste surse.
5 puncte
2. Prezentaţi un fapt istoric referitor la relațiile politice dintre Țara Românească și Polonia în a
doua jumătate a secolului al XIV-lea precizate în sursa B, utilizând și două informații din
această sursă. 7 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Deși programul politic nu se fixează în Principate într -un act fundamental, în totalitatea lor
memoriile și proiectele de reformă îl formulează coerent și îl articulează în raport cu principala
problemă: recâștigarea independenței prin abolirea dominație i turco-fanariote. Memoriile politice îi
învinuiesc pe fanarioți și dominația otomană pentru decadența Principatelor și efectuează o analiză
amplă și critică a sistemului fanariot. Soluțiile pe care le oferă sunt în marea lor majo ritate
reformiste. Memorii le manifestă o preocupare, în creștere pentru problemele economice […] ,
afirmând, totodată, necesitatea abolirii monopolului turcesc; […] dar datorită apartenenței autorilor
lor la starea boierească, interesul acestor memorii pentru fenomenul social este foarte redus. În
schimb, ele accentuează preocuparea, pentru guvernământ, în ordine legislativă, judiciară și
executivă, aducând în discuție problemele puterii principelui și originii sale etnice, alegerea, durata
și limitarea atribuțiilor domniei […]. Indiferent de opțiunile formei de guvernământ la care se fixează
autorii programului politic, monarhie, republică, monarhie constituțională și reprezentativă,
absolutism luminat sau de esență nobiliară, dezbateril e prilejuite au contribuit la familiarizarea
opiniei publice elitare cu alternativele posibile și cu ideea necesității schimbării vechil or forme. Cu
atât mai mult, referințele la statutul internațional al Principatelor exprimau o st are de spirit
generală, favorabilă recâștigării independenței sau menținerii și consolidării autonomiei.“
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P. Teodor, Istoria Românilor)
B. „Cu prilejul tratativelor de pace purtate la Focșani între ruși și turci, cu medierea Imperiului
habsburgic și a Prusiei, în 1772, o serie de boieri munteni [...] s-au adresat la 24 iulie/4 august,
delegațiilor puterilor creștine, prin memorii identice. În cuprinsul celui înaintat Curții din Viena, se
făcea un istoric al relațiilor Principatelor cu Poarta otomană, stipulate prin capitulațiile încheiate în
secolele XV- XVI și pe care turcii le încălcaseră, instalând la cârma lor domni venetici, ce
contribuiseră la spolierea […] Moldovei și Țării Românești; petenți i reclamau, la închei erea păcii,
unirea și independența Țărilor Române sub un principe pământean […] și funcționarea noului stat
ca o zonă -tampon între Poartă și adversarii ei , întrucât doreau să fie sub protecția colectivă a
Rusiei, Imperiului habsburgic și Prusiei. […] Alături de teoria capitulațiilor își face apariția în
această perioadă ideea unirii Țării Românești și Moldovei. [...] Încheierea păcii de la Kuciuk -
Kainargi a spulberat speranțele clasei politice din Țara Românească și Moldova de a ieși de sub
dominația Porții. " (Istoria românilor )
C. „În memoriul adresat la 1791 delegaților la negocierile de pace la Și stov […] se exprima, pe
un ton ferm, voința națiunii române de a dobândi statutul de autonomie în rap orturile cu Poarta
otomană, sub protectoratul Rusiei și Austriei, neutralitatea țării, forțe militare proprii, alegerea
domnului de către toate stările sociale. Autorii memoriului declarau că refuză orice reîntoarcere la
situația creată de regimul fanariot […]. În mișcarea revendicativă au fost antrenați, încă de mai
înainte, alături de unii boieri cu idei înaintate […] și figuri de clerici luminați , ca episcopul Chesarie
al Râmnicului sau mitropoliții Moldovei, Leon Gheuc ă și Iacov Stamati, iar începând din secolul la
XIX-lea și exponenți ai boierimii mici și mijlocii sau chiar intelectuali recrutați din burghezia
incipientă, exprimând, sub raport teoretic, pătrunderea gândirii politice europen e în cadrul mișcării
naționale.“ (Istoria românilor)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Precizaţi câte un eveniment din sursa B, respectiv din sursa C, menționând o cauză comună a
acestora, selectată din sursa A. 6 puncte
2. Prezentaţi un fapt istoric prin care un obiectiv referitor la organizarea politic ă internă, precizat
în sursa A, este reluat în deceniul cinci al secolului al XIX- lea, utilizând și două informații din
această sursă. 7 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza judeteana
Subiectul I (40 de puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A.„Iar [în 1290], fiind (...) Negru Voievod, mare herţeg (...) pre Făgăraş,
ridicatu-s-a de acolo cu toată casa lui şi cu mulţime de noroade, rumâni,
papistaşi*, saşi şi de tot felul de oameni. Pogorându -se pre apa Dâmboviţii,
început-a a face ţară nouă. Întâi, a făcut oraşul ce-i zic Câmpulung. Acolo a făcut
o biserică mare şi frumoasă şi înaltă. De acolo a descălecat la Argeş şi a făcut
oraş mare s-au pus scaunul de domnie, făcând curţi de piatră şi case domneşti şi
o biserică mare şi frumoasă. Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul, unii [au ajuns]
până în apa Siretului şi până în Brăila, iar alţii [au ajuns] peste tot locul, de au
făcut oraşe şi sate până în marginea Dunării şi până la Olt.”
(Letopiseţul Cantacuzinesc)
*catolici
B. „Şi plecat-au din Maramureş cu toţi tovarăşii lor şi cu femeile şi cu copiii
lor peste munţii cei înalţi, şi tâind pădurile şi înlăturând [pietrele], trecut -au munţii
[Carpaţi] cu ajutorul lui Dumnezeu, şi le -au plăcut locul şi s-au aşezat acolo şi-au
ales dintre dânşii pe un om înţelept, cu numele Dragoş, şi l -au numit sieşi (...)
voievod. Şi de atunci s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Ţara Moldovenească”.
( Cronica anonimă)
C.„Iar în acel timp Bogdan, voievodul românilor din Maramureş, adunând
în jurul său pe românii din acel district, trecu pe ascuns în ţara Moldovei, supus ă
coroanei regatului ungar şi cu toate că a fost lovit de multe ori de armata regelui
[Ungariei], sporind mult numărul locuitorilor români, acea ţară a crescut
[devenind] un stat.”
(Cronica lui Ioan de Târnave)
D.„Drept aceea, prin aceste rânduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor
că, întorcându-se căutătura privirii noastre spre viteazul bărbat Balc, fiul lui Sas,
voievodul nostru maramureşean, iubitul şi credinciosul nostru, şi rechemând în
amintirea înălţimii noastre nemăsuratele lui slujbe, prin care acesta s- a făcut
plăcut Maiestăţii Noastre, (...) a venit din ţara noastră moldovenească în regatul
nostru al Ungariei, aducându-ne slujbele ce a văzut el cu înnăscuta sa iscusinţă
că sunt spre folosul sporirii cinstei şi puterii noastre. Iar noi (…) am dăruit şi am
hărăzit pomenitului voievod Balc (…) moşia numită Cuhea, ce se află în ţara
noastră a Maramureşului, cu alte două sate trecute în mâinile noastre regeşti de
la voievodul Bogdan şi fiii săi, necredincioşi învederaţi ai noştri, pentru
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A. „Moldova se confruntă cu amenințarea turcească mai târziu, grație așezării sale geografice
(primul atac otoman asupra ei datează din 1420). Dar îndată după căderea Constantinopului (1453)
otomanii apar la Gurile Dunării și, susținuți de tătari, pun stăpânire pe litoralul Mării Negre. Sultanul
Mehmed II cere Moldovei să-i recunoască suzeranitatea și să-i plătească tribut. Domnul Petru Aron […]
se supune, acceptând totodată să deschidă Cetatea Albă – portul Moldovei la mare – negustorilor turci.
Prea grabnicei supuneri față de turci i se opune însă Ștefan, venit la tron după îndelungată perioadă de
lupte pentru domnie între feluriți pretendenți [...]. De la început știe să profite de rivalitatea polono -
maghiară în atingerea scopurilor sale de eliminare a adversarilor (ca Petru Aron, ucis în 1479) sau în
luarea cetății Chilia în 1465. Impotriva acestor două state folosește chiar armele atunci când ele trec la
acțiuni militare contra Moldovei. Așa se întâmplă în decembrie 1467 la Baia, unde ajunsese Matei
Corvin în înaintarea sa în Moldova cu intenția de a-l înlătura pe Stefan și a-l înlocui cu Petru Aron. ”
(Ion Bulei, O istorie a românilor)
B.„În iarna lui 1474/1475 o mare armată otomană de c. 120. 000 de oameni […] pătrunde în
Moldova pentru a restabili dominația Porții la Dunăre. Ștefan o așteaptă lângă Vaslui, practicând tactica
pământului pârjolit, ceea ce îi obligă pe turci să înainteze în căutarea hanei pentru oameni și animale
exact spre locul stabilit de Ștefan, la confluența Racovei cu Bârladul, care nu îngăduia decât o
restrânsă desfășurare de forțe. Atrase în lunca Bârladului, trupele turcești sunt surprinse de cavaleria și
pedestrașii lui Ștefan, lovite de tunurile moldovenilor, și mulți turci cad dezorientați și împo tmoliți în
mlaștini.Urmărirea celor retrași a fost la fel de cumplită, bătălia transformându -se într-o mare victorie,
cea mai însemnată din istoria luptelor românilor cu turcii. Victoria lui Ștefan îl obligă pe sultanul
Mehmed II să deplaseze centrul de greutate al efortului militar otoman la Dunărea de Jos și în nordul
bazinului pontic. În iulie 1475, flota otomană cucerește Caffa și aduce Hanul tătar al Crimeii sub directa
subordanare a Porții, transformându -l, timp de trei secole, în cel mai eficient instrument de intervenție
militară în Europa răsăriteană. Strategic, poziția Moldovei se agravează, tătarii fiind forța războinică de
temut care va pune mereu în pericol hotarele răsăritene ale Moldovei (și ale Valahiei). ”
(Ion Bulei, O istorie a românilor)
C. „Noi Ştefan voievod, din graţia lui Dumnezeu domn al Moldovei, (...) vă spun că
necredinciosul împărat al turcilor a fost mult timp şi este nimicitorul întregii creştinităţi, şi în fiecare zi se
gândeşte cum să distrugă şi să supună toată creştinitatea. De aceea noi facem cunoscut tuturor
domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută sus -numitul turc a trimis asupra mea în ţara noastră o
mare armată în număr de o sută şi douăzeci de mii de oameni, (...); şi după ce a auzit de această
înfrângere [suferită de armata otomană la Vaslui] păgânul împărat al turcilor şi -a pus în plan să se
răzbune şi el însuşi în persoană cu toată puterea sa să vie în luna mai asupra noastră şi să supună
ţara noastră care e poarta tuturor creştinilor (...), dar dacă această poartă va fi pierdută, (...) toată
creştinitatea va fi în mare primejdie.”
(Scrisoarea lui Ştefan cel Mare către principii creştini, 25 ianuarie 1475)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „.Una dintre cele mai importante probleme cu care s- au confruntat autoritățile române
de-a lungul întregii sale perioade dint re cele două războaie mondiale a fost aceea a uniformizării
instituționale și legislative, a integrării noilor provincii unite. Întrebarea era dacă să se mențină
pentru o perioadă legiuirile existente, să se aleagă anume legislație dintr -o provincie, care să fie
extinsă apoi pretutindeni în țară sau să se creeze legi noi în formă și conținut. [ ...] În intervalul
decembrie 1918 - aprilie 1920, procesul de unificare legislativ- instituțională a înregistrat două
puncte de pornire. Primul, de la nivelul guvernului, prin extinderea unor dispoziții din Vechiul Regat
asupra noilor provincii unite. În al doilea rând, organismele regionale au adoptat propriile măsuri.
S-a avut în vedere, în special, înlăturarea unor legi sau părți ale unor legi locale care contraveneau
noilor realități după 1918.[ ...]. Reformele promulgate de guvernele de la București după 1918 au
fost extinse pe întreg teritoriul României Mari, dar trebuia să se țină cont și de realitățile locale.
Reforma electorală decretată la 29 noiembrie 1918 în vechiul Regat și Basarabia, care a fost pusă
în aplicare și în Bucovina în august 1919, era bazată pe introducerea votului universal, egal, direct,
secret și ob ligatoriu pentru fie care bărbat care împlinise vârsta de 21 de ani. Diferențele se
mențineau doar în cea ce privește procesul electoral și înregistrarea rezultatelor.“
(I. A. Pop, I. Bolovan, coordonatori, Istoria României. Compendiu)
B. „Constituția din 1923 [...] prelua textul legii fundamentale din 1866. Ea avea la bază
principiul separării puterilor în stat în: puterea legislativă, putere a executivă și putere a
judecătorească. […] Puterea legislativă era exercitată de parlament. […] Proiectul de lege se
discuta în comisia de specialitate, apoi în comisiile reunite, după care se depunea în plen. […]
Puterea executivă era exercitată de guvern în num ele regelui. Modul de alcătuire al guvernului nu
era foarte clar stabilit prin Constituție [ ...]. De regulă, regele încredința unei persoane mandatul de
a forma guvernul, iar acesta alcătuia lista miniștrilor pe care o prezenta suveranului pentr u a o
aproba prin decret. Faptul că regele era capul puterii armate și pentru că militarii nu aveau dreptul
de a face politică, a creat obiceiul ca suveranul să -l propună pe ministrul apărării naționale. […]
Puterea judecătorească se exercita de organele ei.[...] Pentru întregul stat exista o singură Curte
de Casație și Justiție; aceasta avea drept să judece constituționalitatea legilor și să le declare
inaplicabile pe cele care erau contrare Constituției. […] Judecătorii erau inamovibili. […] În sistemul
politic din România interbelică partidele politice aveau un rol esențial. Dar Constituția din 1923 nu
conținea un cuvânt despre partidele politice. Totuși, legea fundamentală prevedea anumite drepturi
și libertăți care - pentru a putea fi exercitate - presupuneau existența partidelor politice.”
(Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul al XX-lea)
C. „În iunie 1924 a fost adoptată legea pentru unificarea judecătorească, prin care se
prevedea organizarea de judecătorii urbane, rurale și mixte , de tribunale (în capitale le de județ), a
12 Curți de apel, precum și o Înaltă Curte de Casație și Justiție, care judeca situațiile excepționale
(constituționalitatea legilor, acuzațiile aduse miniștrilor.) [...]
Funcționarea mecanismului democratic stabilit prin Constituție s-a dovedit a fi extrem de complexă
și de dificilă. În primul rând, deoarece după 1918 s-a menținut vechea practică instituită de Carol I,
ca regele să numească guvernul, după care urma dizolvarea corpurilor legiuitoare și organizarea
de noi alegeri parlamentare. În acest fel, se inversau raporturile dintre puterea executivă și cea
legislativă, astfel că nu guvernul era expresia parlamentului, ci invers, executivul era cel care făcea
legislativul. [...] Subiectivismul a avut adesea un rol decisiv în schimbarea guvernelor. În perioad a
interbelică s-a înregistrat o mare instabilitate guvernamentală [ ...]. Un simplu calcul arată că în cei
22 de ani ai perioadei interbelice s- au succedat la conducerea României nu mai puțin de 33 de
guverne, ceea ce înseamnă o medie de 8 luni. ” (Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul al XX-lea)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza judeteana
Subject not found
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Un organism statal cu o organizare complexă, avându -l drept conducător ( dux) pe Menu
Morout, care își moștenea stăpânirea de la bunicul său Morut, era delimitat de râurile Tisa, Mureș și
Someș, hotarul său răsăritean fiind pădurea Igfon, care îl despărțea de «țara ultrasilvan ă».
Reședința lui Menumorut se afla în cetatea Biharea […] a cărei existență în această epocă a fost
confirmată fără echivoc de cercetările arheologice. În afara acesteia, Anonymus menționează și alte
asemenea cetăți (castrum Zotmar, castrum Zyloc), care, alături de așezările și fortificațiile identificate
pe teren, completează tabloul unei stabilități aflate într-un neîndoielnic proces de maturizare. Situată
în plină câmpie a Tisei, țara lui Menumorut era locuită de diferite populații, fapt pentru care
Anonymus arată că armata acestuia era alcătuită din «soldați adunați din diferite neamuri». […]
Situat în zona de contact dintre ariile de influență ale Bulgariei și Moraviei Mari, avantajat de
redutabila forță militară de care dispunea și de controlul exercitat asupra unui important segment al
comerțului cu sare, Menumorut își cucerise însă spre sfârșitul secolului al IX-lea, o poziție care nu
trădează existența nici unui raport de subordonare față de cele două puteri care își disputau controlul
asupra Câmpiei Panonice.”
(Ioan Aurel-Pop, Ioan Bolovan, Istoria României)
B. „Un asemenea organism statal ( terra), menționat de cronicar corespunde pe deplin ca
teritoriu, marii concentrări de așezări constatate în nord -vestul Transilvaniei, conducătorul său (dux)
se numea, potrivit aceluiași cronicar, Menumorut și își avea reședința în cetatea Biha rea […]. La
tratativele pe care le are cu solii lui Arpad, Menumorut le spune acestora să t ransmită ducelui
Ungariei că […] el nu va ceda din pământul lui «nici cât un deget deoarece această țară o are
moștenire de la strămoșul său, iar acum, grație stăpânului său, împăratul din Constantinopol, nimeni
nu poate să-i smulgă țara din mâinile sale» […]. Inițial, Menumorut i-a respins pe unguri dincolo de
Tisa […]. La începutul secolului al X- lea însă, secuii, după ce se aliază cu ungurii, trec peste râul
Criș și participă alături de aceștia la asediul cetății Biharea (castrum Byhor). Asediul a durat 13 zile,
iar luptele au fost crâncene, cronicarul amintind pentru prima dată pierderile suferite, atât de către
oastea lui Menumorut cât și de unguri și de secui.” ( Istoria Românilor)
C. „După cum rezultă din cronici, ducatul lui Menumorut va rămâne până la începutul
secolului al XII-lea în stăpânirea moștenitorilor familiei arpadiene și […], în împrejurări necunoscute,
[…] alipit la voievodatul bănățea n, probabil de Ahtum. […] La 2 iunie 1247, regele Bela al IV-lea
permitea cavalerilor ioaniți să transporte sare spre părțile dintre Bulgaria , Grecia și Cumania «să
scoată sare din orice ocnă din Transilvania de unde le va fi mai ușor», menționându-se cu acest prilej,
nave mari și mici pentru transportul sării. […]
Într-adevăr, pentru a ieși din criza profundă ce atinsese regatul […] regele Bela al IV-lea al
Ungariei, ca odinioară, tatăl său, în 1211, a crezut că poate îndrepta lucrurile, cel puțin în ceea ce
privește ținutul de margine de la Severin apelând la […] așa numiții cavaleri ioaniți. Printre condițiile
și prin rânduielile diplomei din 1247 impuse cavalerilor sau convenite cu regele, în vederea intrării în
posesiune, actul enumeră următoarele: jumătate din foloasele, veniturile și slujbele din Țara
Severinului și din cele două cnezate menționate ale lui Ioan și Farcaș, se cuvin regelui, cealaltă
jumătate revenind cavalerilor […]. Cavalerilor ioaniți li se conceda «toată Cumania, de la râul Olt și
Munții Transilvaniei […] în afară de țara lui Seneslau, pe care am lăsat -o acelora, așa cum au
stăpânit-o și până acum». Regele Bela al IV-lea s-a văzut constrâns de împrejurările de moment să
țină seama de realități social-politice românești de mult constituite și consolidate. Erau cel puțin două
puteri locale între care și cea condusă de Seneslau, peste care regele arpadian nu a putut trece. ”
( Istoria Românilor)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza judeteana
SUBIECTUL I ___________ (40 de puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A. „Pentru intelectualii români, anul 1848 a marcat triumful ideii de națiune. […] În
Moldova și Țara Românească, intelectualii au căutat să desființeze protectoratul Rusiei și să
restabilească echilibrul istoric cu Imperiul Otoman, în timp ce în Transilvania, în regiunea
învecinată, Banat, aflată sub stăpânirea Ungariei, și în Bucovina ei și -au propus să unească
toți românii într-un singur stat autonom. […] Revoluția de la 1848 din Principatele Române a
fost, în primul rând, opera intelectualilor liberali pașoptiști, care se maturizaseră pe la 18 30-
1840. Ei au fost aceia care au inițiat -o, i-au definit obiectivele și au condus -o. Generația de
la 1848 s- a deosebit de înaintașii săi prin cunoașterea nemijlocită a Europei Occidentale.
[…] O dată cu o cunoaștere mai profundă a Europei, diferențele dintre Principate și A pus au
devenit și mai evidente pentru ei, ceea ce i -a îndemnat să treacă mai rapid la înfăptuirea
reformei, pentru a recupera astfel timpul pierdut. Aspirațiile generației de la 1848 și-au găsit
expresia practică în nemulțumirea generală, a tuturor claselor sociale din Principate, față de
condițiile politico-economice existente. Mulți boieri nu erau de acord cu metodele autoritare
folosite de domni, dorind putere și pentru ei, în timp ce alții cereau reforme moderate în
agricultură și în administrația publică; clasa mijlocie, aflată în plină dezvoltare, protesta
împotriva taxelor mari plătite statului și perpetuării excluderii sale de la guvernare; țăranii
erau hotărâți să lupte pentru desființarea îndatoririlor tot mai mari de clacă și obligații față de
moșieri și pentru a-și îmbunătăți nivelul de trai, care se înrăutățise în anii 1840.“
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)
B. „În Țara Românească, unde, după izbucnirea revoluției la Paris și Viena ”duhurile
erau foarte agitate”, revoluționarii erau divizați în privința modalității de declanșare a acțiunii.
Ion Brătianu ar fi vrut să strângă români transilvăneni cu care să coboare în țară, B ălcescu,
fost iuncher în armată, era favorabil unei lovituri date de militari. Încă din 1844, el își
exprimase convingerea că regenerarea românilor va porni din instituțiile lor ostășești. […] În
cele din urmă, după un atentat neizbutit împotriva domnitorului Gheorghe Bibescu, revoluția
a fost declanșată la Islaz (9/21 iunie) de un grup condus de Ion Heliade Rădulescu, autorul
Proclamației ce cuprindea și revendicările pașoptiștilor […] Două zile mai târziu, revoluția
izbucnea și la București. Bibescu a semnat ”constituția”, dar, speriat de plecarea din
Capitală a consulului rus, a abdicat și a părăsit țara. Puterea a fost preluată de un guvern
provizoriu, în care erau reprezentate atât aripa moderată cât și cea radicală ale
revoluționarilor. Guvernul, sprijinit de populația Capitalei, a reușit să înfrângă tentativele
forțelor conservatoare de a-l răsturna și a început aplicarea programului de la Islaz.“
(F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român)
C. „Revoluția română de la 1848 din Transilvania a fost, la fel ca în principate, o revoluție
a intelectualilor. Ei au fost cei care i-au formulat țelurile și au conceput o strategie pentru
atingerea lor. Obiectivele lor își aveau rădăcinile în ideile specifice evoluției societății
românești în Transilvania, așa încât au acordat întâietate emancipării naționale. […] Toa te
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza judeteana
SUBIECTUL I ______________ (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. ”Sub raportul celorlalte revendicări de ordin politic , revoluționarii de la 1848 însc riseseră în
programul lor citit în fața mulțimii de țărani și a ostașilor la Islaz în ziua de 9 iunie , înlăturarea
protectoratului străin, independența «administrativă și legislativă» a țării; desființarea privilegiilor și
a rangurilor, deci egalitatea în fața legii , cu corolarul necesar : impunerea tuturor la d are potrivit cu
averea; o adunare care să nu aibă caracter exclusiv boieresc ca până atunci , ci să cuprindă
reprezentanți și ai păturii de mijloc, adică ai burgheziei; domn ales pe termen de cinci ani , din toate
stările societății , ceea ce înseamnă iarăși și din rândurile burgheziei ; miniștr i și funcționa ri
responsabili; libertate completă a tiparului; instituirea unei gărzi n aționale, care să apere cuceririle
revoluției. De o deosebită importanță era articolul 13 al programu lui revoluționar , prevăzând
emanciparea clăcașilor și împroprietărirea lor, cu despăgubire acordată foștilor stăpâni ai pământului
respectiv; aducerea la îndeplinire a acestui punct al programului însemna asigurarea unei baze
puternice de mase, a revoluției.” (Constantin C. Giurescu, Viața și opera lui Cuza vodă)
B. „ Ideile de propăș ire națională și de reformă socială care se manifest aseră atât la 1821 cât și la
1840 în Muntenia, și-au aflat aplicarea politică prin revoluția de la 1848-1849. Izbucnită în toate cele
trei țări român ești și constituind manifestarea cea mai dinspre r ăsărit a revoluț iilor ce au zguduit
societatea europeană în acești ani . Cu toate că nu au început simultan și cu toate că au existat unele
revendicări specifice în programele respe ctive, până la urmă s -a ajuns la sintetizarea unor deziderate
comune, și anume : desființarea dijmelor și a altor obligații ale țărănimii față de mari i proprietari,
abolirea privilegiilor , a rangurilor boierești , libertatea individuală, a cuvântului și a scrisului,
atribuirea funcțiilor după merit , etc. Revendicarea libertății și a e galității în drepturi a națiunii
române din Transilvania și Unirea Principatelor - înscrisă în programul din Moldova - înseamnă
definirea și fixarea , de către revoluționarii r omâni de la 1848 , a primei etape majore către statul
național unitar înfăptuit la 1918 . A mintim, deo potrivă participarea unor fruntaș i m unteni și
moldoveni la acțiunile revoluției r omâne din Transilvania .” (Constantin C. Giurescu, Istoria
Bucureștilor)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza judeteana
Subiectul I.
Timpul efectiv de lucru este de 3 ore.
Subiectele se tratează pe foi separate
Subiectul I (40 puncte)
Citiți cu atenție sursele de mai jos:
A. „Scurt timp după instaurarea regimului fanariot, în cursul unui nou războ i austro -turc
(1716-1718), adversarii dominației otomane au putut să -și manifeste deschis și viguros ostilitatea
față de Poartă. Eșecurile înregistrate de oastea otomană au dat curaj boierilor partizani ai eliberării
prin austrieci. [...] Memoriul din 16 martie 1718 (prezentat de Radu Golescu, Ilie Știrbei și Ioan
Avramie) cuprinde în embrion direcțiile pe care va evalua gândirea politică a boierimii în a doua fază
a luptei de emancipare națională.
Programul maximal al acestor boieri era trecerea Țării Românești sub autoritatea Curții din
Viena, domn urmând a fi numit Gheorghe Cantacuzino, și păstrarea datinilor, ce nu puteau fi
schimbate decât prin acceptul țării. Programul minimal lua în considerație revenirea Țării Românești
sub suzeranitatea otomană și, în acest caz, se cerea ca domnul să fie pământean și numit pe viață,
înlocuirea lui putând avea loc numai cu consimțământul boierilor.”
(Paul Cernovodeanu, Istoria românilor, vol. VI)
B. „Politica de reforme a domnilor fanarioți s -a lovit de rezistența clasei politice românești.
Împotrivirea ei a avut două motivații: socială și națională. Asaltul dat de domnii fanarioți împotriva
privilegiilor boierimii a determinat reflexul conservator al acesteia. În timpul războiului austro -ruso-
turc din 1787-1792, când trupele austriece au ocupat temporar Țara Românească, boierii au cerut
comandantului trupelor imperiale, prințul de Coburg, să anuleze măsurile fanariote, denunțate de a
fi vrut să ruineze clasa boierească.
În același timp, ostilitatea boierimii față de domnii fanarioți a fost expresia voinței de ieșire de
sub dominația otomană a întregii societăți moldo-muntene.”
(Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român)
C. „Boierii, în marea lor majoritate, erau convinși că propria lor clasă era de de fapt forța
politică conducătoare și tindeau să-și identifice interesele cu cele ale țării în întregime.
[...] Aceștia au elaborat proiecte de reformă constituțională și administrati vă de mare
originalitate, dar n- au făcut nici o încercare să -și ascundă prejudecățile de clasă și și -au rezervat
exercitarea puterii. Erau convinși că monarhia este cea mai potrivită formă de guv ernământ pentru
Principate. [...] Majoritatea prefer au absolutismul luminat [...], dar considerau respingător regimul
fanariot. [...] Mulți boieri preferau monarhia constituțională, prin care înțelegeau pur și simplu un stat
boieresc. Marii boieri, în mod special, preferau această formă întrucât erau siguri că le va da
posibilitatea să -și extindă propria putere și să o limiteze pe cea a domnitorului. [...] Ideea unei
republici își avea și ea sprijinitorii ei, dar majoritatea erau mari boieri, car e o concepeau, așa cum
făcuseră cu monarhia constituțională, drept un mijloc de limitare a prerogativelor do mnului și de
asigurare a predominării propriei lor clase. Se gândeau, într-adevăr, la o oligarhie aristocratică [...].”
(Keith Hitchins, Românii 1774-1866)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos :
A. „Țările Române caută să profite de slăbirea Porții și să se e mancipeze de sub suzeranitatea acesteia. În
Moldova, cărturarul Dimitrie Cantemir, care ajunge domn (1710 - 1711), încheie o alianță cu Rusia lui
Petrucel Mare. Armatele ruso-moldovene sunt înfrânte însă l a Stănilești, pe Prut (1711), iar Dimitrie
Cantemir va fi silit să-și petreacă restul zilelor în Rusia (...). În condițiile ofensivei habsburgice și
rusești, turcii nu mai au încredere în principi aleși din rându l boierilor locali. Ei trec la un alt sistem de
compromise între autonomie și administrație directă, acela al numirii unor domni din rândul grecilor din
Fanar (cartier al vechiului Constantinopol) (...) sau din familii româneș ti fanariotizate (...). Se
instaurează astfel, în 1711 în Moldova (începând cu Nicolae Mavrocord at) și în 1716 în Țara
Românească (începând cu același Nicolae Mavrocordat), reg imul fanariot. Regimul (...) va însemna o
sensibilă reducere a autonomiei celor două Țări Românești și o creștere masivă a obligațiilor față de
Imperiul Otoman. Sub fanarioți Principatele pierd orice iniția tivă în politica externă. Domnii nu sunt
altceva decât funcționari ai Porții, numiți și revocați după bunu său plac”.
(I. Bulei, O istorie a românilor)
B. „Cea dintâi amenințată de expansiunea otomană a fost Țara Româ nească sub Mircea cel Bătrân (...).
Timp de câțiva ani după înscăunarea sa, el a continuat c onfruntarea sa cu Regatul Maghiar urmând
direcția dominantă a politicii externe a predecesorilor săi. În 1389, el a încheiat alianță cu regale
Poloniei, Vladislav Iagello, act cu caracter explicit anti ungar. Curând însă, evoluția evenimentelor în
nordul Peninsulei Balcanice, urmare a marilor succese ale puterii otomane, l-a determinat să-și
reorienteze politica externă spre Ungaria regelui Sigismund de Luxemburg, la fel de amenințată ca și
Țara Românească de expansiunea otomană. Alianța cu Ungar ia s-a încheiat pe baza recunoașterii
stăpânirii domnului Țării Românești în Almaș și Făgăraș , în sudul Transilvaniei, cu titlul de feud, și în
Banatul de Severin.”
(M. Bărbulescu, D Deletant, K. Hitchins , Ș Papacostea , P Teodor, IstoriaRomâniei)
C. „Desfășurată precumpănitor în cadrul creat de acțiuniea Ung ariei, Poloniei și Imperiului Otoman,
politica externă a lui Ștefan cel Mare a fost un efort const ant de a emancipa Moldova de sub tutela lor,
de a-i reîntregi teritoriul amputate în deceniile precedente de „protectorii” străini ai pretendențior la
domnie și de a preîntâmpina primejdiile care pândeau țara la orizont. (...). Adus la domnie de forțele care
și întrecut se străduiseră, în repetate rânduri, să desprindă M oldova din legătura cu Polonia, pentru a o
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos :
A.,,Ca și pe timpul lui Carol I, Regele era elementul-chei e al vieții politice. Potrivit noii Constituții din
1923, el păstra puteri considerabile. Putea să-și aleagă miniștrii chiar și din afara Parlamentului și putea să-i
demită după bunul plac, dar tradiția îl obliga să ia în consider are dorințele partidului majoritar în Parlament.
Primul-ministru și ceilalți membri ai cabinetului trebuiau, în principiu,să coopereze cu Parlamentul și, dacă nu
puteau să-și asigure încrederea acestuia, tradiția le cerea să demisioneze.[…] Constituția asigura de asemenea
Regelui puteri legislative lărgite. Avea autoritatea de a s ancționa toate legile, dar acesta nu și-a exercitat
niciodată dreptul de veto față de o lege trecută în Parlament. A stfel, în practică, legiferarea reprezenta o
prerogativă exclusivă a Parlamentului. Dar Regele exercita largi puteri discreționare în interpretarea legilor, prin
intermediul dreptului său de a emite <<regulamente>> .[…] Const ituția din 1923 dădea Curții de Casație –cea
mai înaltă instanță a țării- autoritatea exclusivă de a constata constituționalitatea legilor. Dar ea limita deciz ia
Curții doar la cazul în speță și, ca atare, o lipsea de pute rea de a legifera prin hotărâri judecătorești. În plus,
Curtea de Casație a folosit doar cu parcimonie puterile de re vizuire: între anii 1923 și 1923, a declarat contrare
Constituției doar nouă acte legislative.” (Keith Hitchins, România, 1866-1947)
B.,,Separația Puterilor în Stat era desființată și se produce o concentrare masivă a puterii în mâinile
Regelui, care devine Capul statului (art.30). Puterea legislativă se exercită de Rege, prin representanța națională
(art.31), iar puterea executivă este încredințată tot Rege lui, care o exercită prin guvernul său (art.32),
preponderența Regelui fiind clar formulată. Inițiativa legis lativă este tot de competența Regelui, limitând
inițiativa parlamentară numai la legile de interes obștesc (art.32, alin.VII).[…] Regeleputea convoca, închide,
disolva ambele Adunări sau numai pe una din ele, desigur pe cea m ai puțin obedientă, și le putea amâna
lucrările (art.45). Dreptul de a alege în Adunarea deputați lor era substanțial redus. El era recunoscut numai
cetățenilor <<care au vârsta de 30 de ani împliniți și prac tică efectiv o îndeletnicire>> în agricultură și muncă
manuală, comerț și industrie și ocupațiuni intelectuale (art .61), fiind excluse de la dreptul de a alege o mulțime
de categorii de cetățeni. Mandatul era de șase ani”.(Eleodor Focșeneanu, Istoria constituțională a
României.1859-2003)
C.,,Un al treilea pas în impunerea modelului totalitar sovi etic în România a fost adoptarea Constituției
Republicii Populare Române, în aprilie 1948 și introducerea sistem ului judecătoresc de sorginte sovietică.
Constituția prelua tiparele constituției sovietice din 1936. P arlamentul, numit Marea Adunare Națională, avea o
singură cameră, definită ca <<organul suprem al puterii de sta t>>. Un prezidiu, compus dintr-un președinte, un
secretar și 17 membri, acționa în numele Adunării, când aceasta nu se afla în sesiune, ceea ce se întâmpla destul
de des, în timp ce Consiliul de Miniștri era organul executiv e suprem. Toate aceste organisme se aflau, desigur,
supuse autorității Partidului Comunist. Erau prevăzute garanții pe cât de multe, pe atât de lipsite de conținut, în
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza judeteana
Subiectul I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. „În Atena Adunarea poporului devine acum puterea legislativă
supremă. Solon nu a admis însă ca poporul să rezolve singur toate chestiu nile.
El a înfiinţat un sfat special, alcătuit din 400 de persoane, pentru a d iscuta în
prealabil legile. Poporul nu avea altceva de făcut decât să aprobe sau să
respingă proiectele de legi propuse. Cu toate acestea, Adunarea poporului a
exercitat o mare influenţă, deoarece de ea depindea alegerea înalţilor demnitari
ai statului. La adunarea poporului puteau participa numai cetăţenii aten ieni cu
drepturi depline. Sclavii, femeile şi metecii [străinii] nu aveau acces la Adunarea
poporului.
Respectarea legilor şi sup ravegherea modului de aplicare a lor erau
încredinţate areopagului*.”
(Plutarh, Oameni iluştri ai Greciei)
*instituţie supremă, cu rol de judecată şi control la Aterna, în secolul al VII -lea-al
VI-lea î.Hr.
B.„Au fost trimişi la Atena (...) împuterniciţi din partea republicii romane, cu
misiunea de a cerceta faimoasele legi ale lui Solon şi pentru a cunoaşte
instituţiile şi legislaţiile Atenei şi ale celorlalte cetăţi greceşti. (...) Decemvirii* au
poftit pe toţi cetăţenii să vină şi să citească legile alcătuite de ei şi afişate în
forum pe care ei le pun la îndemâna întregului popor, pentru binele, fericirea şi
propăşirea statului, familiilor şi urmaşilor lor (...) De aceea, toţi cetăţenii t rebuie
să cumpănească bine în mintea lor fiecare lege şi fiecare articol în parte şi să -şi
dea apoi părerea, şi ceea ce li se pare lor că nu a fost bine gândit şi întocmit sau
a întrecut măsura să aducă la cunoştiinţa întregii obşti.”
(Titus Livius, Ab urbe condita)
*comisie alcătuită din zece persoane, aleasă la conducerea statului în an ul 451
î.Hr.
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Menţionaţi, pe baza textelor A şi B câte o informaţie referitoare la rolul
legislativ al cetăţenilor. 6 puncte
2. Precizaţi, pe baza textelor A şi B, câte o instituţie cu rol de a elabora
legile. 6 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Dar în secolul al V-lea î.e.n. statul democrat atenian s-a afirmat pe scena istoriei grecești într-un
mod atât de pregnant, deoarece foarte puține alte centre politice – asupra cărora, de altminteri,
informațiile noastre sunt extrem de sumare sau lipsesc cu desăvârșire ne pot reține ate nția în
acest sens. […] Atena rămâne pentru noi o adevărată «Elada a Eladei» – după expresia lui
Pericle. Modelul democraţiei greceşti rămâne modelul atenian . […] Conducătorul mişcării
democratice ateniene, Clistene […] a făcut ca arhonţii să nu mai fie aleşi numai dintre aristocraţi, ci
să fie propuşi de deme, iar începând din 457 î.e.n. a făcut că funcţia de arhonte să fie accesibilă
oricărui cetăţean. Instituţia ostracismului a fost creată […] în 507 î.e.n pentru a preîntâmpina
revenirea tiraniei, - când un cetăţean devenit prea popular, prea influent, era bănuit că aspira să
devină conducătorul cetăţii. În fiecare an Adunarea Poporului era întrebată dacă avea bănu ieli; în
caz afirmativ cetăţenii scriau pe un ciob de vas numele în cauză; dacă 6000 de cetăţeni scr iau
acelaşi nume, persoana respectivă era trimisă în exil pe timp de 10 ani. Nu i se formula vina, nu
era vorba de o sentinţă; ostracizarea era doar o măsură preventivă, nu o pedeapsă.“
(O. Drâmba, Istoria culturii şi civilizaţiei)
B. „Miile de soldaţi şi vâslaşi de pe trireme, cetăţeni atenie ni, erau conştienţi de aceste merite şi
sacrificii făcute – şi vor pretinde să se ţină seama de ele. Desfăşurarea ulterio ară a vieţii politice
va fi fără îndoială determinată şi de această atitudine populară, fermă. Consecinţele - traduse
prin consolidarea continuă a patrimoniului popular – se vor vedea în curând. Astfel, în 461 î.e.n
Cimon aristocratul care domina viaţa politică a Atenei este ostr acizat din iniţiativa căpeteniilor
partidului democrat […]. Din acest moment începe perioada de maximă afirmare a democra ţiei
ateniene. Prima lovitură dată aristocrației a fost desființarea autor ității supreme a Areopagului,
căruia nu i s -au mai lăsat decât puține prerogative: supravegherea cultului public și competența
de judecată în cazuri de incendieri și de omicid. Prin tra nsferarea tuturor drepturilor supreme în
competența Adunării Poporului aceasta a devenit structura suver ană a statului.“
(O. Drâmba, Istoria culturii şi civilizaţiei)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Menţionaţi, din sursa A, două măsuri politice referitoare la arhonți. 4 puncte
2. Menţionaţi, din sursa A, două caracteristici ale instituției ostracismului. 4 puncte
3. Scrieţi o relaţie cauză -efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B, precizând
rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 5 puncte
4. Prezentaţi o consecinţă a faptelor istorice la care se referă sursele A și B pentru modelele
și valorile din educație. 5 puncte
5. Prezentaţi alte două fapte istorice desfășurate în Atena, în secolele al VI-lea – al V-lea î.Hr.,
în afara celor la care se referă sursele date. 10 puncte
6. Prezentați două asemănări între creștinism și iudaism. 12 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Hegemonia trece în curând la dinastia regală întemeiată de Ur -Namu la Ur. Epoca
acestor regi a fost calificată drept «renaștere sumeriană» - după perioada Akkad, care
impusese dialectul său semitic, limba sumeriană redevine limba folosită în administrație . […]
De asemenea, limba sumeriană fusese adoptată de semiții din Mesopotamia ca limbă folosită
în domeniul religiei [...]. Dar acesta nu este decât triumful momentan al unei aristocrații. Întrucât
în cursul acestei perioade Ur III nu sunt prejudecăți rasiale, poporul sumerian își încheie
dispariția, înecat de afluxul de semiți, care -l asimilează. Nu se cunoaște bine istoria acestei
dinastii și întinderea stăpânirii sale […] . Regii ei poartă războaie în special în est, pentru a
controla drumurile comerciale și a preveni incursiunile muntenilor, și reușesc să stăpânească
peste Susa și o parte dintre elamiții din munți. [...] Ca și regele din Akkad, suveranul din Ur se
intitulează rege al celor Patru Regiuni [...] . Ca și zeii, el întruchipează justiția; și Ur -Namu
publică cel mai vechi cod cunoscut în Mesopotamia.“
(Larousse, Istorie universală)
B. „Căderea dinastiei a III -a din Ur (2025 î.Hr. ) este urmată de o făr âmițare politică, în
creștere timp de două secole, fiecare nou trib amorit venit din deșert ocupând o parte a țării,
fiecare oraș formând curând un mic regat pentru aventurierii de orice neam (sumerieni,
akkadieni, elamiți și mai ales amoriți). Nemulțumindu-se să se afirme ca rege și chiar ca zeu,
războinicul ajuns rege face cuceriri în toată Mesopotamia; astfel iau naștere stăpâniri pe cât de
fragile, pe atât de întinse, care nu merită să intre în istorie. Trebuie reținu tă doar noua
importanță a diplomației; fiecare rege întreține în toate capitalele mesopotamiene, până și în
Siria, ambasadori, care profită de imunitatea lor pentru a spiona fără rușine. [...] Faptul cel mai
important îl constituie deci declinul vechii țări a Sumerului; în această regiune, ex cesul de
irigare a provocat, pe termen lun g, creșterea nivelului pânzei freatice, iar sarea conținută în
aceasta începe să invadeze solurile al căror randament scade. Sumerul suferă și de pe urma
reculului activității comerciale: cauză sau efect al declinului vechii regiuni mesopotamiene,
începând cu secolul al XIX- lea î.Hr. se constată dispariția lentă a comerțului internațional din
Golful Persic.“
(Larousse, Istorie universală)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Menționați, din sursa A, două caracteristici ale limbii sumeriene. 4 puncte
2. Menționați, din sursa B, două cauze ale decăderii civilizației sumerienilor. 4 puncte
3. Scrieți o relaţie cauză -efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând
rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
4. Prezentaţi o consecință a faptelor istorice la care se referă sursele A și B pentru arhitectura
orientală antică. 5 puncte
5. Prezentaţi două fapte istorice desfășurate în plan politic, în cadrul monarhiei egiptene din
Antichitate. 10 puncte
6. Prezentați două asemănări între două mari religii apărute în Orientul Antic. 10 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „(...) în secolele al Vl -lea şi al VIl -lea noi valuri de popoare năvălesc asupra Europei:
longobarzii în Italia și avarii şi bulgarii în câmpia Dunării, musulmanii arabi şi berberi care , după ce
cuceresc Spania , pătrund în Galia şi fac incursiuni maritime pe coastele Mediter anei occidentale .
Aceste invazii perturbă comerţul ş i aduc cu ele declinul oraşelor . Instituţ iile romane concepute
conform ideii de stat se şterg, treptat , în folosul unei regalităţi ereditare, care devine, de acum încolo ,
proprietatea personală a suveranului.“ (Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
B. „(...) în tot acest timp, Imperiul de Apus a încetat, oficial, să mai existe. În cursul secolului al
V-lea, împăraţii se succed vertiginos, puter ea aparţinând în fond generalilor barbari, care comandă
armata Italiei. Lui Ricimer (456 -472), fiul unui suev şi al unei vizigote, îi urmează skirul Odoacru care,
pentru a-şi întări puterea, a distribuit soldaţilor săi o treime din pămâ nturile Italiei. El este cel care,
după ce a cucerit Ravenna, îl depune, în 476, pe Romulus Augustulus, ultimul împărat al Occidentului.
La Constantinopol, împăratul Răsăritului, Zenon, el însuşi nesigur de tronul său şi incapabil de a ţine
piept planurilor lui Odoacru, nu poate decât să accepte situaţia ca pe un fapt împlinit.
Imaginea clasică a Europei Evului Mediu timpuriu (500-1000), (….) este aceea a unui continent
care a trecut de la o civilizaţie citadină şi strălucitoare, răspândită de romani, la timpurile întunecate
ale barbariei şi la modurile arhaice de producţie şi schimburi comerciale. Or, dacă acest tablou nu este
în totalitate inexact, el trebuie nuanţat, căci nu mără nespus de multe excepţii. Global, regresul e
neîndoielnic. Şi totuşi, dispariţia Impe riului de Apus nu aduce du pă sine imediat ruina economiei
comerciale. Drumurile mai su nt încă practicabile şi continuă să fie frecventate de neguţători sirieni şi
evrei. Navigaţia pe Medi terana nu este decât din când în câ nd împiedicată de atacurile piraţilor.
Schimburile pe termen lung se menţin, deci, în secolul al Vl-lea.”
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
C. “Contractul vasalic implică drepturi şi obligaţii reciproce.Vasalul are faţă de seniorul său o
serie de îndatoriri rezumate în formula ˂credinţă, sfat şi ajutor˃ (fidelitas, conslium et auxilium). Sfatul
presupunea obligaţia vasalului de a -l asista pe seniorul său când acesta împarte dreptatea în
tribunalul seniorial. Ajutorul este în principal de două feluri: bănesc (răscumpărarea seniorului căzut
prizonier, armarea drept cavaler a primului fiu, căsătoria primei fiice, plecarea seniorului în cruciadă) şi
militar.
(…) La rândul său, seniorul are obligaţii faţă de vasal . [Astfel trebuie], (...) să-i pună la
dispoziţie mijloacele de întreţinere şi să nu -l lipsească în mod nejustificat de ele, să -i ofere protecţie,
sprijin armat şi bănesc la nevoie. În cazul în care vasalul îşi încalcă obligaţiile asumate, este
considerat trădător (felon), iar feudul poate fi reluat de senior. Dacă acesta din urmă îşi nedreptăţeşte
grav vasalul, acesta poate rupe jurământul de fidelitate, păstrând feudul şi depunând jurământ
seniorului seniorului său.” (Stelian Brezeanu, Despre structuri sociale şi raporturi ierarhice)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Menţionaţi, din sursa B, două fapte istorice referitoare la Imperiul Roman de Apus. 4 puncte
2. Menţionaţi, din sursa A, două consecințe ale invaziilor din secolele al Vl-lea şi al VIl-lea asupra
instituțiilor politice. 4 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. "Realitatea este însă aceea că, în anul 364, prin coopta rea împăratului Valens în calitate de coleg al
fratelui său mai mare, Valentinian, pentru prima oară imperiul va avea doi împăraţi cu autoritate egală şi cu
zona de exercitare a acesteia delimitată, unul guvernând Occidentul şi celălalt Orientul. Spre deosebire de 364,
anul 395 va aduce drept unic element de noutate tensionarea relaţiilor între Orient şi Occident, stare conflictuală
care va degenera chiar în război în unele momente. Nu este vorba despre formele tradiţionale de război civil pe
care statul roman le cunoştea încă din republica târzie ci este vorba despre o nouă formă de ostilitate între două
realităţi coerente, statale în devenire, Imperiul de Răsărit şi Imperiul de Apus."
(Gheorghe-Vlad Nistor, Cultură şi civilizaţie în lumea antică.)
B."Prima situaţie flagrantă a desprinderii în fapt de sub autori tatea centrală a unor teritorii o reprezintă
constituirea autorităţii gotice a lui Fritigern la sud de Du năre în anul 376, moment în care putem vorbi despre
existenţa unei realităţi politice germane ariene, în interi orul imperiului roman nicean. În ultimele decenii ale
veacului al IV-lea mai ales după bătălia de la Adrianopole, a semenea realităţi se vor multiplica. La începutul
secolului al V-lea însă, tendinţa pierderii unor importante te ritorii de sub autoritatea centrală romană va deveni
tot mai evidentă. Este vorba, pe de o parte despre zone ce vor intra sub autoritatea unor regi barbari, pe de altă
parte despre spaţii care vor evolua către secesionism fără ca în desprinderea acestora să fie implicată infiltrarea
unor elemente alogene. Cazul cel mai elocvent pentru prima categorie îl reprezintă constituirea statului got al lui
Athaulf în Aquitania, în anul 418. Exemplele pentru cea de a doua t endinţă sunt mult mai numeroase în primii
ani ai secolului al V-lea. Trebuie evidenţiat exemplul a frican, tendinţa secesionistă a acestei provincii evidentă
încă din secolul al IV-lea, accentuându-se în secolul al V-lea . Cazul lui Heraclian, cel care reuşeşte de fapt să
scoată provinciile din nordul Africii de sub autoritatea Romei, e ste elocvent. Pe de altă parte, şirul uzurpărilor
zonale inaugurate în spaţiul hispano-gallic, de către Magnus Maximus în 383, va fi continuat în secolul al V-lea
de către Constantin al III-lea."
(Gheorghe-Vlad Nistor, Cultură şi civilizaţie în lumea antică.)
C. " Barbarizarea societăţii romane nu produce însă numai secesiune a unor zone sau instabilitatea
politică şi administrativă a altora. Ea determină uneori concent rarea eforturilor de influenţare a deciziei în
interiorul curţii imperiale din partea unor grupuri de comandanţi barb ari, fenomen contemporan cu tendinţa
certă de segregare pe criterii rasiale, culturale şi re gionale în interiorul grupurilor de comandă ale armatei
romane. Acest fenomen, mai greu sesizabil la nivelul informaţ iei literare şi epigrafice de care dispunem,
reprezintă, cu siguranţă, o realitate cu mult mai interesantă şi chiar mai importantă pentru procesul de disoluţie a
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „ Marcus Aurelius a fost filosoful rege al Imperiului Roman care a ilustrat calităţile pe care le a elogiat în
scriele sale filosofice , în cursul unei domnii marcate de o guvernare principială şi reformatoare asupra unui
teritoriu vast şi agitat . Avea o abordare altruistă şi p ragmatică faţă de guvernarea imperiului său şi nu s a
eschivat de la împărţirea puterii supreme pentru un bi ne politic superior. Marea lui opera scrisă, Gânduri către
sine însuşi , este alcătuită din comentarii rafinate şi culte de spre viaţă, exprimând printr o voce delicată şi
personală o viziune istorică asupra vieţii şi a vicisitudinilor sorţii.
Ca împărat, Marcus a continuat politicile benefice ale predecesorilor săi. A infăptuit diverse reforme
legislative şi le a oferit ajutor celor mai oropsiţi membrii ai societăţii –sclavii, văduvele şi minorii au simţit cu toţii
beneficiile cârmuirii lui. Cu toate că existau unele ne linişti cu privire la decalajul dintre drepturile legale şi
privilegiile de care se bucurau honestiores şi cele de care se bucurau humiliores ( grupul elitelor şi pătura
săraca din societate), Marcus s a dedicat, în general, c reării unui imperiu mai imparţial şi mai prosper pentru
supuşii săi” Simon Sebag Montefiore, Titani ai Istorei
B. „Soldat priceput, Constantin a început sa şi consolideze puterea, care a început avea centrul în Gallia . În
312, a traversat Alpii cu o armată, atacându l şi înving âdu l pe împăratul Maxentius, din Apus,în bătălia de la
Podul Milvian şi devenind singurul împărat al Imperiul ui de Apus. În urma unui vis în care i a apărut
Dumnezeu, le a poruncit soldaţilor lui să îşi inscrip ţioneze scuturile cu o monogramă creştină „ Întru acest
semn vei învinge” i s a spus în vis. Victoria sa l a făcut pe Iisus zeul lui victorios – credea că puterea lui se
datora creştinismului. Dar a îmbrăţişat creştinismul şi di n motive politice : ideea era a unui singur imperiu sub
un singur împărat , un singur zeu.
În 313, Constantin s a întâlnit cu împăratul di n răsărit Licinius şi cei doi bărbaţi au semnat Edi ctul de la
Milano, o proclamaţie istorică prin care se acorda tuturor oamenilor libertatea de a se închina oricărei zeităţ i
doreau. Edictul garanta şi restituirea tuturor propietăţ ilor care fuseseră confiscate în timpul persecuţiilor
recente. După semnarea Edictului de la Milano, relaţiile dintre Constantin şi Licinius s au deteriorat, iar în 320,
cel din urmă a început să persecute din nou creştinii în part ea lui de imperiu. În 324, rivalitatea s a transformat
în război civil. Victorios, Constantin a reunificat tot I mperiul Roman sub stindardul creştinismului. Impăratul
Constantin cel Mare a rectitorit şi cetatea Bizanţului, care din 330 avea să fie cunoscută drept Constantinopo l,
Roma răsăriteană ( Instanbulul de azi)”.
(Simon Sebag Montefiore, Titani ai Istoriei)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „O altă amenințare pentru Imperiul roman este cea a barbarilor care încep să pătrundă în
limitele granițelor sale. După perioada invaziilor din secolul al III -lea, reformele militare ale
împăraților iliri reușiseră să reorganizeze apărare a Imperiului. Structura și armamentul oștilor se
adaptaseră noilor condiții militare dictate de inamic. În ciuda acestui fapt, la mijlocul secolului al IV-lea,
pericolul barbar renaște […]. Trebuia deci din nou să lupte contra barbari lor cu armele sau cu
diplomația. Concomitent cu operațiunile militare, împărații încep să -i primească pe barbari și să
facă din ei auxiliari; operațiune care ar fi putut fi salutară, dar care în fap t va grăbi căderea
imperiului, cel puțin în Occident. […] Această soluție permitea întărirea armatei , dar îndepărta
treptat romanul de sarcinile militare. Barbarii se găsesc chiar în comandament [ …] în anturajul
împăratului, fie în garda personală, fie printre familiari […] Administrația impe rială nu se
mulțumește să încredințeze protecția sa barbaril or. Ea instalează popoare organizate pe teritoriul
roman din rațiuni militare cât și economice. Ca urmare a depopulării care afectează Imperiul, multe
terenuri cultivate devin iar stufărișuri și mlaștini.“ (Larousse, Istoria universală)
B. „Printre cei dezrădăcinați de huni în Balcani s -a numărat și un rege vizigot, Alaric. Tipic pentru
liderii din imperiu, Alaric era soldat instruit în armata romană, care contribuise la înăbușirea unei
rebeliuni a francilor germanici. Considerând că nu fusese răsplătit cum se cuvine, și -a condus
armata înspre sud, pătrunzând în Grecia și prădând Atena în 395. În 401, și -a îndreptat atenția
spre Italia, unde era desconsiderat de noul împărat apusean, fiul adolescent al lui Teo dosie,
Honorius. În 402, Honorius a hotărât să -și mute capitala de la Milano la Ravena, oraș mai ușor de
apărat. Alaric ocupase Italia vreme de opt ani înainte ca, în 410, să -i solicite pentru ultima oară lui
Honorius recunoașterea în armata imperială. Refuzat categoric, el a mărșăluit asupra R omei și a
supus-o la trei zile de jaf, prima umilire de acest tip din întreaga istorie imperială a orașului. “
(Simon Jenkins, Scurtă istorie a Europei)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Menţionaţi, din sursa A, două informații referitoare la relațiile de ordin militar dintre migratori și
Imperiul Roman, în secolul al IV-lea. 4 puncte
2. Menţionaţi, din sursa B, două consecințe ale acțiunilor lui Honorius pentru Imperiul Roman.
4 puncte
3. Scrieţi o relaţie cauză -efect stabilită între două informaţii din domeniul socio-economic
selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii ( cauză, respectiv efect).
7 puncte
4. Prezentaţi o consecinţă a faptelor istorice la care se referă sursele A și B pentru formarea
popoarelor medievale în Europa Occidentală. 5 puncte
5. Prezentaţi alte două fapte istorice desfășurate în cadrul Imperiului Roman între secolele al III-lea –
al IV-lea, în afara celor la care se referă sursele date. 10 puncte
6. Prezentați o asemănare și o deosebire dintre instituțiile Republicii romane și cele ale Imperiului
Roman între secolele I î. Hr – al II-lea d.Hr. 10 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 puncte)
Citiți cu atenție sursele de mai jos :
Sursa A . „ Dinastia a XVIII- a inaugurează perioada Regatului Nou (1650? -1085 î.hr), odată cu o
hotărâtă politică de expansiune înspre regiunile Asiei Mici. Ceea ce caracterizează acestă perioadă este
militarismul. Regii acestor dinastii par a- și fi descoperit o adevărată vocație războinică, un orgoliu de
cuceritori și un gust de a acumula cât mai multe prăzi și prizonieri. Tuthmois III (1504-1450 î.hr) în
lunga sa domnie, poartă nu mai puțin de 17 războaie, în Siria, altele în Fenicia, Nubia și Palestina,
întinzându-și autoritatea necontestată până la țărmurile Eufratului și impunând țărilor supuse tributuri
grele. Niciodată Egiptul nu ajunsese la o asemenea putere, opulență și strălucire -despre care ne dă o
imagine grandiosul templu al lui Amon din Karnak. ( …)
( ….) Faraonul Ramses al II-lea (…) în ambiția sa de a recuceri Siria s -a ciocnit de puterea
militară a hitiților. I-a învins în bătălia de la Kadeș, dar a preferat să încheie pace (1284 î.Hr), când s-a
ivit alt dușman, mai periculos asirienii. Spre a asigura liniștea țării el a căutat, printr -o perseverentă și
abilă politică diplomatică, să stabilească un eficace joc de alianțe. (…) Urmașii lui Ramses al II -lea
vor rezista un timp cu suc ces. Dar în curând grave tulburări interne, mișcări populare și conspirații de
palat, vor aduce țara – în timpul neînsemnaților regi ai dinastiei a XXI -a (1085-945 î.Hr) într-o stare
de decadență. Cu aceasta, epoca Regatului Nou a luat sfârșit.”
(Ovidiu Drîmba, Istoria culturii și civilizației, Vol. I)
Sursa B. „Sub conducerea lui Pericle democraţia ateniană a parcurs ultima etapă din evoluţia ei (...).
Exercitarea drepturilor politice, adică faptul de a lua parte la adunarea poporului, de a face parte din
consiliu ori din tribunalul popular, nu era însoţită de acordarea nici unei indemnizaţii; la fe l se
întâmpla cu exercitarea magistraturilor. Pentru reprezent anţii claselor populare era un dezavantaj, căci
mulţi dintre ei – începând cu ţăranii din Atica, care aveau una sau două zile de mers pentru a ajunge în
capitală – părăseau şedinţele acestor organisme, lăsând câmp liber celor mai bogaţi. Pentru a corecta
efectele acestor inegalităţi, Pericle a stabilit un sistem de indemnizaţii zilnice, care trebuia să p ermită
celor mai săraci să fie judecători, magistraţi, membri în bulé. (...)”.
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
Sursa C . „În epoca regală, puterea aparține regelui, fără nici o restricție: autoritatea militară,
privilegiul de „a împărți dreptatea”, de a convoca adunarea poporului și de a -i supune moțiunile și
totodată întreaga răspundere a relațiilor cu zeii. Totuși, rege „de drept divin”, Romulus se înconjurase
de un consiliu format din patres, senatul, și avea obiceiul de a reuni poporul în adunări (…) În cele din
urmă s-a luat hotărârea ca reg ele să fi e numit de popor și ca această numire să fie ratificată d e senat.
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Ca urmare a «răzmerițelor», în cursul cărora plebea se retrăgea în afara incintei cel or
Șapte Coline, pe muntele Aventin sau pe Muntele Sacru, au început totuși să apară compromisuri,
poate de la începutul secolului al V- lea î.Hr. Republica patriciană se vedea silită să recunoască
existența și chiar o anumită valoare legală «conciliilor» sau adunărilor specifice ale plebei, măsurilor
legislative propuse de acestea, [...] conducătorilor pe care ea și -i atribuia, «tribuni» sau «edili» ai
plebei. [...] Dar î n perioada imediat următoare, dificultățile politice își găsesc mult mai ușor
rezolvarea. Accesul plebei la magistraturi, apoi la colegiile sacerdotale, se obține în etape, în cursul
secolului al IV-lea î. Hr. Plebeii bogați sunt cei care beneficiază de el. […] Bogații din cele două
«ordine», uniți de acum încolo în ceea ce se va numi «nobilimea» romană, își luaseră dinainte măsuri
împotriva posibilelor atacuri la adresa situației lor privilegiate; regimul electoral al comițiilor se va
baza pe repartiția inegală a celor bogați și a celor săraci în unitățile de bază, triburi sau centurii, și
pe majoritatea asigurată tocmai prin aceasta elementelor conservatoare.“
(Larousse, Istoria universală)
B. „Pompei rămâne singur la Roma și în scurtă vreme este stăpân aici. Dificultățile externe
și nesiguranța din capitală sunt atât de mari încât, Senatul și poporul fiind înspăimântați nu șovăie
să nesocotească încă o dată instituțiile în folosul lui. În 52 î.Hr., el este c onsul de unul singur, și
totodată își prelungește proconsulatul în Spania. Dar conflictul latent cu Cezar, agravat de moartea
lui Crassus, izbucnește în anii 50 î.Hr. Manevrele politice ale lui Pompei nu reușesc să-l elimine pe
prestigiosul învingător al galilor. Datorită noii sale puteri militare și financiare, Caesar încalcă definitiv
legalitatea trecând Rubiconul. Acesta este începutul unui război civil de o violență extraordinară, în
cursul căruia Roma este abandonată răsculaților de către Pompei și Senat, iar legiunile se ucid între
ele în Spania, în Iliria, în Grecia, în Orient, în Africa.”
(Larousse, Istoria universală)
C. „Dispariția șefului statului face situația mai confuză ca niciodată. Moștenitorul său spiritual,
Antoniu, confirmă faptele lui Cezar, dar testamentul dictatorului defunct îl desemnează în calitate de
fiu adoptiv […] pe nepotul său Octavian, la a cărui cauză aderă Cicero și, după el, senatorii în fața
cărora tânărul imperator cutează să se prezinte înarmat. Susținut de clientela părint elui său divin,
Octavian preia consulatul în mod ilegal începând din 43 î.Hr., fără a fi urcat sca ra demnităților. În
același an el încheie cu Antonius și Lepidus, partizanul lui Cezar, cel de-al doilea triumvirat, care se
deosebește de primul prin faptul că este o magistratură aprobată de popor.“
(Larousse, Istoria universală)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Menţionaţi, din sursa C, două acţiuni politice ale lui Octavian. 4 puncte
2. Menţionaţi, din sursa B, două cauze ale războiului civil. 4 puncte
3. Scrieţi o relaţie cauză -efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând
rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
4. Prezentaţi o consecinţă a faptelor istorice la care se referă sursele B și C pentru e voluția
statului roman în secolul I d.Hr. 5 puncte
5. Prezentaţi două fapte istorice, din a doua jumătate a secolului al III-lea, desfășurate în statul
roman. 10 puncte
6. Prezentați o asemănare și o deosebire dintre popoarele sumerian şi grec în Antichitate.
10 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza judeteana
SUBIECTUL I ___________ (40 de puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A. „În primul rând susţin că -i drept ca tocmai sărăcimea şi oamenii de rând de la
Atena să fie favorizaţi faţă de oamenii de neam şi avuţi, ţinând seama că demos -ul
furnizează forţa navală şi a adus, deci, cetăţii puterea […] Aşa stând lucrurile, e firesc ca
funcţiile publice să fie accesibile oricui – fie cele tra se la sorţi, fie cele comportând alegerea
prin vot – şi ca dreptul la cuvânt să aparţină oricui doreşte ...”
(Pseudo-Xenofon, Statul atenienilor)
B. „Toate puterile Senatului şi ale poporului au trecut în mâinile lui Augustus şi, din
acest moment, a fost instituită o veritabilă monarhie … Desigur, romanii detestau în
asemenea măsură termenul de monarhie, încât refuzau să -şi desemneze împăraţii cu
numele de “regi”. Dar, cum întreaga guvernare a statului se afla sub controlul l or, desigur că
trebuie conside raţi regi, chiar dacă, şi acum, magistraturile le sunt atribuite potrivit
rânduielilor.” (Dio Cassius, Istoria romană)
C. ,,Retragerea administraţiei şi armatei romane din nordul Dunării (între 27 2 şi
274/275) a fost determinată de presiunile tot mai consistente exercitate de către migratori.
Incursiunile militare ale acestor popoare în imperiu au dus la abandonarea Daciei şi la
fixarea frontierei pe un nou aliniament, mult mai uşor de apărat, cel al cursului Dunării.
Această retragere romană la sud de marele fluviu are prin urmare, în primul rând, o natură
militară. Imperiul Roman a luat decizia abandonării provinciei nord-dunărene în condiţiile
restrângerii frontierelor sale şi a regrupării tactice militare şi strategice, î n vederea unei mai
bune organizări. „Abandonarea” Daciei nu însemna renunţarea la importantele resurse
economice ale Daciei (cereale, animale, miere, sare, aur, argint sau fier). Soluţia propusă de
strategii militari şi politici era aceea de a reduce limes-ul, adică fixarea acestuia pe Dunăre
cu păstrarea însă a unor capete de pod şi asigurarea unui control asupra spaţiului de la nord
de fluviu.” (Mircea Brie, O istorie socială a spațiului românesc)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Menționați, din sursa B, două caracteristici ale funcţiei imperiale. 4 puncte
2. Menționați, din sursa C, două consecințe ale retragerii administrației și armatei romane
din nordul Dunării. 4 puncte
3. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând
rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
4. Identificați o deosebire între regimul politic menționat în sursa A și cel menționat în sursa
B, selectând câte o informație în acest sens din fiecare dintre cele două surse. 5 puncte
5. Prezentaţi două caracteristici ale culturii grecești în Antichitate. 10 puncte
6. Formulaţi un punct de vedere referitor la evoluţia Imperiului Roman în secolele I î.Hr. - III
d.Hr., utilizând ca argumente câte o informație din sursa B, respectiv din sursa C.
10 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza judeteana
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos :
A. ,,Originile sistemului democratic grecesc trebuie căutate în formele de guvernare colectivă ale
polis-ului, forme care s-au consolidat în decursul secolului al VI-lea î.Hr. Într-adevăr, prima, din câte
se știe, constituție adevărată a Atenei – cea dată de Solon în 594 î.Hr – și care a rămas în vigoare
timp de 86 de ani, deci de -a lungul aproape a întregului secol, avea un caracter democratic cert. Dar,
totodată, prevederile ei făceau multe concesii clasei oligarhilor. Conducătorul mișcării democratice
ateniene, pe nume Clistene, după ce a ajuns la putere (508 î.Hr.) a modificat în sens democrat radical
constituția lui Solon. Aceste reforme au făcut din Clistene fondatorul democrației ateniene. (...) A
instituit Consiliul celor 500, din care făceau parte, prin tragere la sorți, câte 50 de membri din fiecare
trib. Adunarea Poporului a fost investită cu drepturi suverane.(...) Spre a -și apăra reformele – în
primul rând contra eventualității tiraniei – a instituit ostracismul, procedură exclusiv ateniană. Cel
care a luptat timp de 30 de ani pentru democratizarea statului atenian a fost Pericle (cca. 500 -429
î.Hr), adevăratul conducător al Atenei în calitate de strateg. Culmea atinsă în timpul său de regimul
democratic, de economia, de cultura și arta ateniană a justificat denumirea acestei epoci de <secolul
lui Pericle>.''
(Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației)
B. „Sub conducerea lui Pericle democraţia ateniană a parcurs ultima etapă din evoluţia ei (...).
Exercitarea drepturilor politice, adică faptul de a lua parte la adunarea poporului, de a face parte din
consiliu ori din tribunalul popular, nu era însoţită de acordarea nici unei indemnizaţii; la fel se
întâmpla cu exercitarea magistraturilor. Pentru reprezentanţii claselor populare era un dezavantaj,
căci mulţi dintre ei – începând cu ţăranii din Atica, care aveau una sau două zile de mers pentru a
ajunge în capitală – părăseau şedinţele acestor organisme, lăsând câmp liber celor mai bogaţi. Pentru
a corecta efectele acestor inegalităţi, Pericle a stabilit un sistem de indemnizaţii zilnice, care trebuia
să permită celor mai săraci să fie judecători, magistraţi, membri în bulé. (...) Democraţia antică nu a
cunoscut, de fapt sistemul reprezentativ. Instituţia deţinătoare a pu terii poporului este adunarea
(Ecclesia). Puterile sale nu sunt nelimitate, în sensul că legile votate de ea trebuie să fie conforme cu
legile deja în vigoare. Dar este implicată în toate problemele vitale ale cetăţii. Ea votează legi şi
decrete, decide asupra războiului şi păcii, alege magistraţii cei mai importanţi, fixează în liniile sale
generale conducerea operaţiilor militare.” (Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza judeteana
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza judeteana
Subiectul I.
Timpul efectiv de lucru este de 3 ore.
Subiectele se tratează pe foi separate.
Subiectul I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie textul de mai jos:
A. „Timp de două secole şi jumătate, Roma şi Cartagina au trăi t într- o bună înţelegere.
Relativa depărtare dintre teritoriile lor, despărţite de mare, şi faptul că ambiţiil e lor erau
complementare – dominarea Peninsulei Italice, pentru prima, cea a Mediteranei, pentru a doua –
au împiedicat fricţiunile între aceste două puteri în creştere şi au garantat pacea. Dar sfârşitul
războiului cu Tarentul marchează o întorsătură în politica romană...
Miza primului război punic este Sicilia. În 264 î.Hr., neliniştiţi de prog resele cartagineze în
Sicilia, romanii hotărăsc să trimită trupe în insulă pentru a susţine împotriv a celor din urmă pe
mamertini care, în serviciul locuitorilor din Messina, apoi îndepărtaţi de ei, au pus mâna pe acest
oraş şi şi-au întins dominaţia asupra cetăţilor vecine. Riscul unei înfruntări directe cu Cartagina este
mare, dar, la Roma, Senatul este supus presiunii tuturor celor ce au de gând să cucerească Sicilia:
marii proprietari funciari care aspiră să cucerească noi pământuri şi sclavi, cei ce spri jină armata,
antreprenorii diverselor lucrări publice, dar şi muncitorii şi meşteşugarii care trăiesc de pe urma
expediţiilor militare... Opţiunea pentru război câştigând, lupta se angajează între cele două puteri
mediteraneene.”
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, vol. I)
B. „Reformele lui Solon nu au pus capăt războaielor civile. În 561 î.Hr, sprijinit de țărănimea
săracă și de o parte din clasa de mijloc, Pisistrate a pus mâna pe putere ocupând Atena cu ajutorul
unei gărzi din bătăuși înarmați, pusă la dispoziție de partidul popular, după ce a simulat un atentat
contra propriei sale persoane. De mai multe ori alungat de la putere, el a sfârșit prin a se impune în
539 î.Hr, pentru un deceniu, ca tiran de necontestat al orașului. Cu el, r egimul aristocratic se
sfârșește prin a se descompune. Domeniile numeroșilor eupatrizi au fost confiscate și împă rțite.
Țăranii beneficiau de împrumuturi în bani cu dobânzi avantajoase, ca și de crearea jud ecătorilor
itineranți care parcurgeau Atica pentru a regla măruntele litigii, altădată tran șate cu mare profit, în
favoarea șefilor marilor familii.
Pisistrate favoriză, pe de altă parte, dezvoltarea agriculturii și a activitățil or industriale și
comerciale, ceea ce a dus la o puternică creștere a situației materiale a clasei de mijloc, și, practic,
– asemenea oricărui bun reprezentant al tiraniei în căutarea unui consens lărgit – o politică externă
expansionistă, asigurând Atenei controlul Salaminei și al insulei sfinte Delos... A întreprins mari
lucrări de înfrumusețare și de utilitate publică, care au furnizat atenienilor multe locu ri de muncă,
dar și un prestigiu rar întâlnit în lumea greacă, prestigiu mereu în creștere da torat organizării de
mari sărbători religioase și patriotice – Panateneele și Marile Dionysii – cu ocazia cărora aveau loc
manifestări literare, care contribuiră curând la transformarea Atenei î n capitala intelectuală a
Greciei.”
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, vol. I)
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Selectaţi, din sursa A, patru categorii sociale romane, care susţineau războiul cu cartaginezii.
4 puncte
2. Precizați, din sursa B, două sărbători religioase și o informație în legătură cu acestea.
4 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 10-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 10-a, faza nationala
Subiectul I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A. „Pentru a feri Europa de un conflict care ar fi fost fatal sistemului de alianţe pe care l -a
realizat atât de greu, Bismarck se oferă ca mediator între puterile implicate. La Congresul
internaţional convocat la B erlin în iunie-iulie 1878, lui îi revine rolul principal. (...) Unica sa grijă
fiind păstrarea păcii şi menţinerea unui minim acord între aliaţii săi austrieci şi ruşi, el se
preocupă mai puţin ca niciodată de dorinţa popoarelor şi de interesele actorilor secundari.(...)
Congresul de la Berlin are consecinţe importante pentru viitorul politic european. Imperiul
Otoman a suportat un nou regres, iar principiul integrităţii sale, (...) a fost serios zdruncinat, fără
însă ca această condamnare tacită a «omului bolnav» să aducă vreun profit minorităţilor
naţionale aflate sub jugul sultanului. Marile puteri au modificat harta Balcanilor spre propriul lor
profit, fără să se preocupe de liberul arbitru al popoarelor. (...)
Problema rivalităţii austro-ruseşti în Balcani nu a fost rezolvată de acest Congres. Ea s -a
agravat chiar prin înmulţirea micilor state supuse ale uneia sau celeilalte dintre cele două puteri
care îşi dispută dominaţi a din Peninsula Balcanică.(...) Consecinţa majoră a congresului a fost
mai ales aceea că, în ciuda prudenţei lui Bismarck, Rusia este marea nemulţumită. Furios că a
trebuit să cedeze în faţa Europei coalizate, ţarul învinuieşte nu numai Austro-Ungaria şi Marea
Britanie, a căror atitudine a fost la urma ur mei conformă cu interesele lor. El îl învinuieşte şi pe
Bismarck [cancelarul Germaniei] pentru că a favorizat dubla monarhie (...).”
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
B.”De pe 12 ianuarie până pe 28 iunie 1919, are loc la Paris Conferinţa de pace , care adună
delegaţii din aproximativ treizeci de ţări. Nu au fost invitaţi nici reprezentanţii statelor învinse,
nici cei ai tinerei Republici a sovietelor. (...) Dorin ţelor lui Wilson, [preşedint ele S.U.A.], care
avea «să pună bazele unui nou sistem de relaţii internaţionale» şi care gândeşte pe termen
lung, i se opun concepţiile pragmatice ale englezilor, dar, mai ales , preocupările pentru
securitate ale francezilor. (...) Formulate încă din ianuarie 1918, într -un mesaj adresat
Congresului Statelor Unite (care enumeră cele «14 puncte» faimoase pe care va trebui să se
sprijine viitoarea pace), tezele lui Wilson afirmă într -un mod cu totul nou dreptul popoarelor la
autodeterminare (...), «garanţiile mutuale de independenţă politică şi integritate teritorială»,
toate acestea în cadrul unei «Ligi a Naţiunilor».
Semnat pe 28 iunie 1919 în Galeria Oglinzilor (…) tratatul de la Versailles hotărăşte soarta
duşmanului principal, Germania. Articolul 231 stabileşte în principiu responsabilitatea exclusivă
a acestei puteri şi a aliaţilor ei la declanşarea războiului (…).
Global, pacea de la Versailles nemulţumeşte pe cele două principale puteri interesate:
Franţa, care în ciuda avantajelor obţinute, consideră g aranţiile de securitate insuficiente, şi care
este nemulţumită de aliaţii săi, pentru că nu au susţinut-o în tentativa politică renană. Germania
mai ales, a cărei populaţie şi conducători denunţă nedreptatea căreia i-a căzut victimă ţara lor şi
respinge cu hotărâre clauzele morale şi politice al tratatului, ca şi cele care modifică frontierele
orientale ale fostului Reich."
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 10-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 10-a, faza nationala
Subiectul I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. „Imensa majoritate a englezilor nu poate admite ca regele să facă prozeliţi sau să încerece să readucă
Biserica din Anglia sub autoritatea romană. Dealtfel burghezia este violent ostilă oricărei încercări de
absolutism. (...) Ea în scrie pe drapelele pe care le flutură în 1688 Pentru un Parlament liber, pentru religia
protestantă. In ianuarie, Parlamentul declară tronul vacant şi îi oferă Mariei şi lui Wilhelm devenit Wilhelm
III, de comun acord, cu condiţia să jure că va respecta Declaraţia Drepturilor , text rezumând drepturile
recunoscute englezilor (...). In special interzice regelui suspendarea legilor, dispensarea executării lor,
erijarea unei jurisdicţii excepţionale. (...) Desigur, suveranul se bucură totuşi de o influenţă considerabilă,
căci el numeşte ofiţerii în armată şi marină şi chiar pe toţi înalţii funcţionari. Dar puterea sa este limitată.
(...) Parlamentul este cel care votează lista civilă regală; care reglementează succesiunea la tron (...).
Cabinetul nu este decât o emanaţie a Parlamentului...”.
(Suzanne Pillorget, în Istoria Universală)
B. „[In Franţa] începând cu decretele din august şi cu Declaraţia drepturilor, au avut loc schimbări
fundamentale, care au suprimat majoritatea instituţiilor fostului regim. (...)
Cea mai faimoasă dintre instituţiile abandonate a fost cea a monarhiei, abolită în 1792. Schimbarea nu
avea să dureze, întrucât monarhia a revenit (...) deşi nu mai era aceeaşi c u cea din 1789. Atribuţiile sale
urmau să fie limitate, în special de o adunare aleasă, care avea dreptul să voteze legi. Adunările care au
funcţionat în timpul revoluţiei nu erau tocmai democratice, de vreme ce după primele adunări , votul a fost
încredinţat unei mici minorităţi de proprietari. Totuşi, legislativul ales prin vot avea să fie una dintre
schimbările permanente aduse de revoluţie.
Reformele Adunării Constituante s -au dovedit a fi, în ansamblu, cele mai radicale şi mai durabile din
revoluţie. (...) Deosebirile legale dintre stări au dispărut, ca şi privilegiile nobililor, ale bisericii (...). Biserica
a fost drastic transformată de pierderea dijmei şi a pământurilor sale. (...) A fost deschis accesul pe bază de
merit în cariera administrativă, în cea militară şi în cea bisericească.”
(Duncan Townson, Franţa în revoluţie)
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Precizaţi, pe baza textului B, o prevedere referitoare la sistemul electoral. 4 puncte
2. Menţionaţi, pe baza textelor A şi B, o asemănare referitoare la consecinţele revoluţiei asupra instituţiei
monarhiei şi selectaţi din texte câte o informaţie prin care să susţineţi asemănarea menţionată. 7 puncte
3. Menţionaţi, pe baza textelor A şi B, câte o informaţie referitoare la Biserică. 6 puncte
4. Precizaţi, pe baza textului B, modalitatea în care se realizează promovarea în funcţiile militare.3 puncte
5. Prezentaţi rolul Parlamentului, folosind două informaţii din textul A. 5 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 10-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 10-a, faza nationala
Subiectul I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A. „După patru ani de numeroase dificultăţi financiare, teritoriale şi constituţionale, Statele Unite
au elaborat, în septembrie 1787, o Constituţie care se baza pe separarea puterilor, conferind
conducerea puterii executive unui preşedinte ales pentru o perioadă de patru ani şi puterea
legislativă celor două camere: Camera Reprezentanţilor şi Senatul; conferind în fine,
conducerea puterii judiciare unei Curţi Supreme, formată din nouă membri inamovibili.
Mai mult decât s -a spus, Revoluţia Americană are o importanţă foarte mare. Pentru prima
oară, ideile filosofilor au condus la un text constituţional în care ideile iluminişti lor capătă
realitate. Pe de altă parte, abolirea oricărei urme de regim feudal, dezv oltarea sufragiului
universal, <desinstituţionalizarea> Bisericilor sunt fenome politice de o foarte mare importanţă.”
(François - G. Dreyfus, Istoria universală, volumul III)
B.„Constituţia din 1791 instaurează o monarhie constituţională după modelul britanic, cu
separarea puterilor în stat (...) Primele alegeri bazate pe sufragiul cenzitar desemnează pentru
doi ani o Adunare legislativă independentă faţă de rege, care nu are dreptul să o dizolve. Ea
este însărcinată să voteze legile şi să-i controleze pe miniştri. Puterea executivă est e
încredinţată regelui, declarat scutit de responsabilitate şi inviolabil.(...) Între ani i 1789 şi 1791, o
societate nouă se naşte în Franţa. O societate inspirată de principiile iluministe şi care duce la
prăbuşirea monarhiei absolute (...). Destrămarea societăţii împărţite pe ordine din Vechiul
Regim, cu şirul său de privilegii şi inegalităţi, face loc unei societăţi în care i ndividul este rege şi
în care egalitatea juridică - nu însă şi cea socială - este deja stabilită.”
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Menţionaţi, pe baza surselor A şi B, câte o informaţie referitoare la adunările legislative.
4 puncte
2. Menţionaţi, pe baza surselor A şi B, câte o informaţie referitoare la alegerea adunărilor
legislative. 4 puncte
3. Menţionaţi, pe baza surselor A şi B, o deosebire referitoare la puterea executivă şi selectaţi
câte o informaţie din fiecare sursă prin care să susţineţi deosebirea menţionată.
8 puncte
4. Formulaţi, pe baza surselor A şi B, o opinie referitoare la principiile iluministe şi selectaţi
câte o informaţie din fiecare sursă prin care să susţineţi opinia menţionată. 9 puncte
5. Prezentaţi un fapt istoric desfăşurat în secolul al XVII -lea care are drept consecinţă
promovarea „modelului britanic”, la care se referă sursa B. 5 puncte
6. Prezentaţi o altă asemănare şi o altă deosebire, referitoare la Revoluţia Americană şi cea
Franceză, în afara celor la care se referă sursele. 10 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 10-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 10-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. “Încă de la declanșarea ei, Revoluția franceză ş i-a îndreptat ascuţ işul împotri va tarelor
dezvăluite de criza < Vechiului Regim> . […] Pe plan socio-economic, < ’Ancien Régime >
corespundea unei societăţi dominant aristocratice, întemeiată pe baze preponderent agrare de
tradiție feudală. [...] Din punct de vedere politic, <Vechiul Regim> definea îndeosebi absolutismul
monarhic de <drept divin>. […] Din necesitatea de a pune capăt anarhiei și fărâmițării
feudale […]
(absolutismul) a instaurat mai multă stabilitate și ordine, promovând un proces de centralizare aflat
în diferite stadii de finalizare.”
(Nicolae Liu, Revoluţia franceză)
B. “Vi s-a spus că totul merge bine în Republică; eu neg acest lucru. […] Popor, ţine minte că
dacă în Republică justiţ ia nu domneşte în mod absolut şi dacă acest cuvânt nu înseamnă iubire de
egalitate şi de patrie, libertatea nu este decât un cuvânt găunos. […] Să spunem, deci , că există o
conspiraţie contra libertăţii publice, că ea îşi datorează forţa unei coaliţii criminale care acţionează în
însuşi sânul convenţiei. […] Care este remediul acestui rău? A pedepsi pe trădători, a împrospăta
birourile Comitetului Siguran ţei, a epura însuşi Comitetul Salvării Publice, a constitui unitatea
guvernului sub autoritatea supremă a Convenţ iei Na ţionale, care este centrul şi judecătorul ş i a
zdrobi astfel toate fac ţiunile sub greutatea autorităţ ii naţionale pentru a ridica pe ruinele lor puterea
dreptăţii şi libertăţii; acestea sunt principiile.”
(Discursul lui Maximillien Robespierre, 26 iulie 1794)
C. „Părerile sunt împărțite în legătură cu situația din Franța la sfârșitul anului 1799. […] Franța
era din pun ct de vedere social și economic într -o profundă decadență. Drumurile erau precum
<terenurile arate>, peste tot era sărăcie și corupție, ca rezultat al unui declin general în comerț și
industrie și al încălcării legii și ordinii. […] Această imagine extrem de sumbră este acum în mare
parte compromisă, fiindcă se știe că se baza pe rapoartele trimise lui Napoleon de către funcționarii
săi recent numiți în provincii. Marele Bilanț al anului IX și numeroasele broșuri, cum ar fi <Starea
Franței la finalul anului XIII> constituiau un efort guvernamental hotărât pentru a p rezenta în negru
rezultatele Directoratului și pentru a justifica lovitura de stat, în avantajul funcțion arilor și al lui
Napoleon însuși. Este un exemplu timpuriu de funcționare a mașinii de propagandă napoleoniane.”
(Andrina Stiles, Napoleon, Franța și Europa)
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Menționați, pe baza sursei A, o caracteristică politică a Franței înainte de Revoluție. 3 puncte
2. Menţionaţi, pe baza sursei B, opinia lui Roberspierre despre situația din Republică, susținând -o
cu un argument selectat din text. 6 puncte
3. Menţionaţi, pe baza sursei B, un principiu necesar, în opinia lui Robespierre, pentru respectarea
dreptății și a libertății. 3 puncte
4. M enţionaţi, pe baza sursei C, situația reală din Franța la sfârșitul anului 1799 şi precizaţi o cauză
a acestei situații folosind o informaţie selectată din text. 6 puncte
5. Menţionaţi, pe baza sursei A, două informatii istorice aflate în relaţie de cauză-efect. 5 puncte
6. Numiţi alţi doi reprezentanţi ai Revoluției franceze în afara celor menţionaţi în sursele B şi C.
4 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 10-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 10-a, faza nationala
SUBIECTUL I____________________________________________________(40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „În Primul Război Mondial se vor întrepătrunde tendințe, factori și energii, ele potențând propriile
tensiuni și potențilalul conflictual până la o explozie globală. Pe baza ind ustrializării, Primul Război
Mondial a adus o tehnicizare necunoscută până atunci a modului de desfășurare a războiului
terestru (focul de artilerie concentrat, mitraliera, aruncătorul de flăcări, motorizarea, tancurile,
substanțele toxice), a celui maritim (flote de război, submarine) și pentru prima da tă a celui aerian
(zepelinul, bombardierul, avionul de luptă și cel de vânătoare).
Naționalismul și imperialismul vor mobiliza și vor disciplina popoarele, atât pe front, cât și în
țară, î ntr-o măsură nemaiîntâlnită până atunci, numită mai târziu <război total>, punând la
dispoziția scopurilor lor războinice antagonice energiile distructive obținute prin combinarea tehnicii
cu trupe impresionante.” (I. Geiss, Istoria lumii. Din Preistorie până în anul 2000)
B. „Văzut ca o catastrofă originară a secolului nostru și ca un conflict global, Primul Răz boi
Mondial este un eveniment istoric de primă mărime. […] Procese de polarizare și crize
asemănătoare pot fi observate la toate puterile implicate în război. […] În German ia, epuizată, nu
acționaseră decât mecanisme firești. Revoluția germană din 1918 va fi pregătită de polari zarea
intergermană, începută din 1915. […]
Chiar și Puterile Aliate învingătoare au cunoscut în perioadele de inferioritate militară c rize
deosebit de dure, care în Anglia, de exemplu, au dus la divizarea liberalilor. […]
În Franța, ca reacție față de coșmarul de la Verdun se va institui o criză de durată ca re va
polariza statul pe întreaga perioadă interbelică.“ (I. Geiss, Istoria lumii. Din Preistorie până în anul 2000)
C. ”Într-adevăr, Europa a pierdut 12 milioane de oameni din 13 milioane care au murit în timpul
Primului Război Mondial. Principalele victime […] au fost Germania (1 900 000 de morți) și Franța
(1 400 000 de morți), cea de -a doua fiind afectată mai mult decât prima din cauza faptului că
populația sa era mai puțin numeroasă. La pierderile de pe câmpul de luptă, care reprezintă de
exemplu cel puțin 14% din populația activă franceză, trebuie să adaugăm victimele (în cea mai
mare parte civile) ale epidemiilor (20 de milioane de morți, mai ales în Asia, din cauza gr ipei
spaniole din perioada 1918- 1919), milioanele de mutilați, a căror capacitate de muncă a fost
diminuată, total sau parțial. […] Pe de altă par te, pierderile materiale au atins o amploare
excepțională. În general, Franța și Marea Britanie au pierdut, ca urmare a războiului, o treime din
avuția lor națională, iar Germania și Italia mai mult de un sfert. […].
Cele 14 puncte ar fi trebuit să simpli fice cursul negocierilor. Nu s- a întâmplat deloc așa, și
asta din mai multe motive. În primul rând, deoarece caracterul vag al formulărilor l ui Wilson dădea
prilej unor interpretări diferite; apoi, deoarece autorul lor își trăda necunoașterea Europei. […]
Idealismul lui W. Wilson ignoră pe de altă parte angajamentele adoptate anterior de către Franța și
Marea Britanie față de aliații lor.” (Larousse, Istoria universală)
D. „În aceste condiții, responsabilitatea elaborării tratatelor revine esențialmente Consil iului
celor Patru, în cadrul căruia se confruntă, în dezbateri adeseori furtunoase, Wilson, Lloyd George,
Clemenceau și, mai rar, Orlando, care intervine numai pentru a trata problemele de interes pentru
Italia. Din această cauză, diferențele de temperament dintre cei trei bărbați joacă un rol foarte
important: idealismul lui Wilson, care crede în superioritatea morală a S.U .A., pragmatismul lui
Lloyd George, grijuliu înainte de toate să placă opiniei publice britanice, ducând în același timp, în
virtutea tradiției, o politică pe care practica îndelungată a vieții parlamentare o determină să prefere
ipotezelor certitudinile; în sfârșit, disprețul lui Clemenceau față de <nobila candoare a președintelui
Wilson> și starea conflictuală cu interlocutorii săi anglo-saxoni.“ (Larousse, Istoria universală)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Precizați, pe baza sursei A două aspecte referitoare la elementele de noutate aduse de Primul
Război Mondial. 4 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 10-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 10-a, faza nationala
SUBIECTUL I ____________________________________________________(40 de puncte)
Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:
A. „Cunoscută ca «revoluția glorioasă», deoarece s -a desfășurat într-o manieră pașnică
(cu excepția Irlandei), a avut loc în 1688-1689 și s-a încheiat cu alungarea dinastiei Stuart.
Cauzele sale au fost mai mult religioase decât politice și se rezumă la tentativa regelui catolic
Iacob II Stuart de a acorda coreligionarilor săi libertate civilă ș i poli tică prin proclamarea
(VI.1687) unei «declarații de indulgență». Nașterea unui moștenitor de sex masculin și catolic
(VI.1688) i- a făcut pe parlamentarii whigs și tories să se pună de acord și să apeleze la
stathouder-ul Olandei și eroul protestantismului, Wilhelm de Orania, so țul Mariei Stuart, fiica
protestantă a lui Iacob II, născută dintr -o căsătorie anterioară, oferindu -i coroana regală.
Wilhelm a debarcat la Torbay, la 5. XI. 1688 și, […] la 13. II. 1689, el a fost proclamat de către
Parlament ca suveran, sub numele de William III alături de soția sa Maria, după ce a semnat
Bill of Rights (Declarația Drepturilor), în care recuno ștea caracterul contractual al puterii sale
și deschidea calea spre supremația Parlamentului asupra Coroanei.“
(Enciclopedie de Istorie Universală)
B. „Model de stat modern până în 1715, Franța continuă să fie considerată la fel pâ nă la
sfârșitul secolului al XVIII- lea de către suveranii dornici să exercite o autoritate absolută
asupra popoarelor lor. O formă total diferită de regim politic apare totuș i în Anglia. Aceasta
trezește admirația filosofilor din secolul al XVIII-lea, care văd în ea un nou model de stat […].
Modelul englez triumfă în Europa raț iunii chiar în momentul în care Anglia î și folose ște
autoritatea căpătată în cursul războaielor împotriva Franț ei pentru a realiza și consolida
echilibrul european. […]
În teorie, în virtutea Prerogativei regale, suveranul dispune de puteri considerabile. […].
«Rege în Consiliul său», el are puterea executivă, conduce diplomaț ia, armata, flota. El este,
de asemenea, izvorul justi ției și toate sentin țele sunt pronunțate în numele său. În sfâr șit, în
virtutea Actului de supremație al lui Henric al VIII-lea, el este șeful Bisericii anglicane.
Aceste prerogative sunt în realitate foarte restrânse. Mai întâi, prin Declarația Drepturilor
din 1689, care permite Parlamentului să controleze finanț ele regale. […] În sfârșit, regele nu
poate percepe nici un impozit , nici să recruteze trupe fără acordul Parlamentului, ceea ce îi
interzice să ducă o politică personală.”
(S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei)
C. „Guvernarea engleză este lipsită de prudenț ă și diploma ție. […] Pentru a câș tiga
Războiul de Șapte Ani, Anglia s -a îndatorat. Guvernul său vrea să -i facă pe americani să
suporte o parte a cheltuielilor pe care socotește că le angajase pentru ei. […]
În 1770, cu majoritate de un vot, lordul North obține suprimarea tuturor taxelor cu excepția
uneia, cea care privea ceaiul. Totul părea să se calmeze. Dar în 1773, se acordă Companiei
Indiilor monopolul vânzării ceaiului în America. Negustorii americani vor fi privați de beneficiul
pe care li-l aducea revânzarea ceaiului din Anglia în America. […] Iritarea americanilor devine
de altminteri fo arte vie atunci când aud că Actul de la Québec atribuie Canadei […] întregul
teritoriu situat la nord de Ohio, teritoriul care deschidea drumul spre vest […].
La 4 iulie 1776, Congresul votează Declarația de Independen ță și de conven ție a
«Statelor Unite ale Americii». […] Independența lor este recunoscută, [după război], ș i întreg
teritoriul de la est de Mississippi le este cedat. […]
În 1787, […] Congresul votează o constituție foarte mult inspirată de Montesquieu. Statele
o acceptă. Ea stabilește o republică federală, în care fiecare dintre ele își va păstra adunarea,
guvernatorul ales, legile, dar în care treburile comune vor fi rezolvate de un guvern central
solid. Președintele ales pentru patru ani de delega ții statelor, și înzestrat cu mari puteri, va
constitui un executiv puternic.“
(Suzanne Pillorget, în Istoria Universală)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 10-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 10-a, faza nationala
SUBIECTUL I ____________________________________________________(40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. ”Europa din perioada 1789 -1815 respiră în ritmul Franței. ”Marea Națiune” se impune mai întâi
prin forța ideilor, apoi prin forța armelor. Din 1792 până în 1815, războiul pune fără întrerupere față
în față Franța și monarhiile europene. Napoleon Bonaparte, moștenitor al acestui război, încearcă
să edifice o Europă continentală franceză. Dar obstinația britanică, inspirând și f inanțând diversele
coaliții ale monarhiilor, învinge rezi stența Marelui Imperiu, Franța devine atunci victima regilor, dar
și a popoarelor ale căror sentimente naționale se treziseră grație contribuției ei. ”
( J. Carpantier, Fr. Lebrun, Istoria Europei)
B. „După prăbuşirea Imperiului napoleonian, reconfigurarea hărţii europene a fost decisă în cadrul
Congresului de la Viena unde, între 1 noiembrie 1814 şi 9 iunie 1815, s -au reunit reprezentanţii
puterilor învingătoare (Austria, Rusia, Prusia şi Marea Britanie). Principele Klemens L. W. von
Metternich (1773-1859), Ministrul Afacerilor Externe al guvernului austriac, cel care avea să joace
un rol de prim plan în negocierile privind stabilirea unui nou echilibru internaţional, a fost amfitrionul
tuturor acestor oaspeţi. Congresul de la Viena, graţie sesiunilor plenare, a activităţ ii comitetelor
specializate şi a celor 41 de reuniuni ale celor Cinci Mari Puteri (puterile aliate şi Franţa) – “forţa ce
guverna şi avea să guverneze Europa” – a sfârşit prin a redesena sistemul internaţional european,
noua realitate geopolitică şi teritorială fiind sintetizată în cele 121 de articol e ale Actului final de la
Viena (9 iunie 1815).“
(Diplomație și istorie politică. 1814-1878. Congresul de la Viena și noul echilibru european)
C. „Dominată de grija de a asigura echilibrul european , ”opera’’ teritorială a Congresului de la
Viena găseşte un pretext oferit de pretenţiile lui Talleyrand: restaurarea dinastiil or legitime [...].
Dintre puterile învingătoare, Anglia este cea mai abilă [...]. Obţine pentru ea puncte de sprijin sau
baze navale: Insuliţa Hellgoland, în apele Danemarcei; în Mediterana, Malta şi insu lele Ionice,
care, alături de Gibraltar pe care îl deţine de un secol , îi permit să domine întreaga mare din punct
de vedere strat egic. În plus, ea mai reuşeşte o lovitură de maestru în scopul de a interzi ce
francezilor orice acţiune între coasta flamandă şi Anvers: constituirea unui regat unic format din
Belgia şi Olanda, care formează regatul Ţărilor de Jos, încredinţat familiei de Orania [...]. La rândul
ei, Rusia obţine două treimi din Polonia, incluzând Varşovia, și își măreș te influența în direcţia
Europei Centrale. Dar probabil că transformările sunt mult mai importante pentru celelalte două
învingătoare, pentru Austria şi pentru Prusia [...]. Prusia primeşte [...] şi o parte din Renania.
Pentru Austria [...] reluarea în posesie a Tirolului şi a Salzburgului până în Bavaria nu face decât
să consfinţească o poziţie anterioară revoluţiei. Dar ea primeşte, pe lângă provinciile Iliri ce, cea
mai importantă parte a nordului Italiei, care formează Regatul lombardo-veneţian.”
( Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
D. ”Tocmai pentru a feri noua configuraţie politico-teritorială de posibile mişcări revoluţionare, la 26
septembrie 1815, la Paris, ţarul Alexandru I, împăratul Austriei şi regele Prusiei au constituit Sfânta
Alianţă. Obiectivele acestei înțelegeri a monarhilor erau apărarea principiului legitimităţii şi
menţinerea statu-quo-ului stabilit la Viena.
La Congresul de la Viena, Rusia, Austria şi Prusia – marile puteri contrarevoluţionare – au
încercat să reorganizeze politic Europa potrivit intereselor şi principiilor lor . Au impus principiul
legitimităţii în virtutea căruia dinastia de Bourbon a fost restaurată în Franţa, Spania şi Regatul
celor Două Sicilii, şi s -a sustinut în toate ţările, pe cât s -a putut, revenirea la absolutism. De
asemenea, ele au constituit Sfânta Alianţă , ca o alianţă a monarhilor împotr iva popoarelor, cu
scopul de a asigura stabilitatea monarhilor de drept divin .’’ (Florin Constantiniu, Istorie)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 11-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 11-a, faza nationala
Subiectul I (40 de puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A.„[Liga Naţiunilor a fost o] organizaţie internaţională alcătuită iniţial din 45 de state membre,
înfiinţată la Conferinţa de Pace de la Paris la 24 aprilie 1919, cu scopul de a garanta securitatea
colectivă, arbitrarea conflictelor internaţionale şi dezarmarea. A fost înfiinţată ca urmare a
eşecului conferinţelor de pace de la Haga din 1899 şi 1907 şi a adoptării Programului în 14
puncte, elaborat de preşedintele american Woodrow Wilson. Încă de la început, Liga a avut mult
de suferi t datorită refuzului Congresului american de a ratifica implicarea S.U.A. în această
organizaţie. Germania a fost admisă în 1926, iar Uniunea Sovietică în 1934. Liga Naţiunilor a
coordonat administrarea mandatelor, precum şi a oraşului Danzig şi a regiunii Saar. Ea a
contribuit în mod decisiv la rezolvarea problemei refugiaţilor din Rusia şi Turcia în anii ’20 şi a
arbitrat cu succes disputele teritoriale dintre U.R.S.S. şi Polonia (1921) şi Italia şi Grecia
(1923).”
(Jan Palmowski, Dicţionar Oxford de istorie universală contemporană)
B.„Legată de încrederea în securitatea colectivă, ideea unei federaţii a statelor europene, (…) a
cunoscut un succes deosebit în anumite cercuri politice şi intelectuale, (…). Aceasta a provocat
chiar o înflorire a asociaţiil or şi a comitetelor cum ar fi mişcarea "Paneuropeană" a contelui de
Coudenhove-Kalergi, (…). [Aristide] Briand, aflat atunci la apogeul gloriei sale internaţionale,
urmăreşte cu simpatie acţiunea militantă a acestor propagatori ai ideii europene. Din 1926, el
încurajează cu căldură iniţiativele lui Coudenhove- Kalergi şi în anul următor devine chiar
preşedintele de onoare al "Uniunii Paneuropene".
Briand vede în această mişcare o prelungire a eforturilor sale în vederea instaurării în
Europa a unui sistem durabil de securitate colectivă şi în acelaşi timp un mijloc suplimentar de a
lega Germania de partenerii săi europeni şi de a integra această putere cu ambiţii economice
excesive într-un ansamblu transnational (…). Ideea directoare a acestuia este următoar ea: în
momentul în care criza devine ameninţătoare şi pentru a face faţă «unor împrejurări grave dacă
acestea îşi fac apariţia», este necesar ca Europa să se unească. Trebuie ca ţările acesteia să
stabilească între ele «un fel de legătură federală». (…). E l subliniază că ar trebui «să se
înceapă cu legăturile economice» şi să se creeze apoi legăturile politice, dar adaugă imediat că
acestea din urmă nu trebuie să prejudicieze suveranitatea naţională.”
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Menţionaţi, pe baza sursei A, două informaţii referitoare la atitudinea S.U.A. faţă de Liga
Naţiunilor. 4 puncte
2. Menţionaţi pe baza sursei B, o organizaţie europeană şi un lider al acesteia. 4 puncte
3. Formulați, pe baza sursei A, un punct de vedere referitor la rolul Ligii Naţiunilor în relaţiile
internationale din perioada interbelică, folosind ca argument două informaţii din sursa
respectivă. 6 puncte
4. Menţionaţi, pe baza sursei B, două motive ale dezvoltării mişcării europene. 6 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 11-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 11-a, faza nationala
Subiectul I(40 de puncte)
Cititi cu atentie textele de mai jos:
A. “Dorita de (presedintele S.U.A,Woodrow) Wilson,bazata pe un compromis intre conceptiile
idealiste dar totodata pragmatice ale anglo-saxonilor si proiectul francez (…),Societatea
Natiunilor a demonstrate foarte curand ca are puteri limitate.Desigur,pactul inclus in tratate de
negociatorii de la Versailles proclama in caz de conflict intre statele semnatare ,necesitatea
dezarmarii si a arbitrajului realizat de Adunare sau de Curtea Internationala de Justitie de la
Haga .(…).Dar absenta Statelor Unite in toata aceasta perioada interbelica ,cea a URSS pana in
1935,regula unanimitatii si lipsa unei forte internationale (…) inoperante.
A existat totusi (…) un <spirit pacifist al Genevei > bazat pe respectul dreptului (…)
care guvernase dintotdeauna relatiile dintre state .In spiritul acestui principiu (…),(a fost propus
in anul 1924) un proiect cunoscut sub numele de < Protocolul de la Geneva> si a carui noutate o
constituie recurgerea la arbitrajul obligatoriu .Orice diferend international trebuia supus judecatii
Curtii Permanente de Justitie sau arbitrajului Societatii Natiunilor .Statul care refuza un astfel de
sprijin ar fi considerat agresor si ar trebui sa suporte sanctiuni inclusiv militare(…).
Protocolul a fost semnat de zece state dintre care Cehoslovacia si Franta. Dar opozitia
Marii Britanii duce pana la urma la esecul acesteia.”
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei )
B. “ Cea de a doua etapa a acestei apropieri (franco -germane) este Tratatul de la Locarno din 16
octombrie 1925 ,prin care Marea Britanie,Italia si Germania (…) se angajeaza sa respecte statu -
quoul granitelor franceze si belgiene.De fapt,Germania nu face decat concesiuni minore,intrucat
la aceasta data nu poate porni in vest un razboi revansand;dar se fereste sa-si garanteze granitele
rasaritene,a caror revizuire o urmareste:or,tocmai acolo se afla un real pericol de razboi pentru
Franta,din cauza aliantei sale cu Polonia.
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 11-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 11-a, faza nationala
Subiectul I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A.„Societatea românească cunoaşte în anii interbelici însemnate progrese pe plan cultural. (...)
Realizarea statului român unitar a permis o sincronizare mai rapidă, chiar spectaculoasă, la
pulsul ideilor europene. Vestul domină, dar autohtonismul ştie să se acomodeze. Politica
europeană de alianţe readuce în atenţia Europei ţările mici şi mijlocii, care joacă în cadrul
Naţiunilor Unite un rol din ce în ce mai important (...). La punerea în valoar e a propriei culturi
contribuie circulaţia liberă a populaţiei ţării în spaţiul european şi prezenţa unor impo rtante
instituţii culturale şi ştiinţifice (universităţi, teatre, filamornici, institute de cercetare etc.) ,
organizate după model european şi la nivel european, având legături cu instituţiile simil are din
lume. Elita intelectuală se formează în mare parte în Apus. (...) Prezenţa în ţară a unor institute
culturale şi biblioteci străine a făcut posibilă intensificarea raporturilor cu ţările de origine,
accesul la ultimul val de informaţie.(...)”
(Ion Bulei, O istorie a românilor)
B.„În perioada dintre cele două războaie mondiale, pe măsură ce România şi -a cristalizat
expresia plenară ca stat naţional, curentele de dezvoltare politică, economică şi socială,
perceptibile deja cu un secol sau chiar mai mult înainte, s-au maturizat. (...)
Intelectualii preocupaţi de cursul viitor de dezvoltare al ţării lor formau două grupări largi,
care pot fi desemnate sub numele de europenişti şi tradiţionalişti. Primii tratau România ca parte
componentă a Europei şi insistau că ea nu avea de ales, că trebuia să urmeze calea dezvoltării
economice şi sociale bătută deja de Occidentul urbanizat şi industrializat. Pe de altă parte,
tradiţionaliştii subliniau caracterul agrar al României şi căutau modele de dezv oltare bazate pe
moştenirea sa socială şi culturală unică.(...)
Europeniştii, deşi abordau problema dezvoltării din perspective diferite, împărtăş eau o
concepţie similară despre istoria modernă a României şi locul ei în Europa. Două personalit ăţi
ies în evidenţă: criticul literar Eugen Lovinescu şi economistul şi sociologul Şt efan Zeletin. (...)
Amândoi erau de acord că <occidentalizarea> era o etapă istorică necesară, prin care era
menită să treacă fiecare ţară, şi ei nu se îndoiau că factorul catalizator principal pentru
dezvoltarea României moderne l -au constituit influenţele exterioare, europene, şi nu forţele
interne.”
(M.Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ş. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Menţionaţi, pe baza sursei A, doi factori politici care influenţează evoluţia culturii române.
6 puncte
2. Menţionaţi pe baza sursei B, două caracteristici ale tradiţionalismului. 6 puncte
3. Formulati un punct de vedere referitor la influen ța culturii europene asupra celei române ,
folosind ca argument două informaţii din sursa A. 7 puncte
4. Formulati un punct de vedere referitor la europenişti, folosind ca argument două inform aţii
din sursa B. 7 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 11-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 11-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A.„În numeroase ţări din Europa Centrală, Orientală şi Mediteraneană, unde sistemul de
producţie şi structurile sociale rămân în multe privinţe la stadiul celor aparţinând epocii
preindustriale (...), scurtul episod democratic liberal ce a urmat după război şi care era legat în
bună parte de influenţa exercitată de democraţiile victorioase, nu a durat decât câţiva an i. Din
cauza lipsei unor tradiţii liberale şi a unor baze socio -economice care în Europa de Vest
constituiau fundamentul ce susţinea democraţia parlamentară, acesta nu a întârziat să se
prăbuşească pentru a fi înlocuit cu regimuri autoritare de dreapta, instaurate în gen eral în urma
unei lovituri de stat militare, care urmărea în majoritatea cazurilor să înlăture ameni nţarea
revoluţionară şi să readucă la putere clasa conducătoare tradiţională.
Cei care au supravieţuit primului val contrarevoluţionar din anii 1919 -1926 şi care nu au
fost decât parţial afectaţi de acesta păstrând doar aparenţa formală a unui pluralism, vor fi în
majoritate luaţi cu asalt de al doilea, consecinţă a <Marii Crize> şi a ameninţării pe care aceasta
o reprezintă pentru oligarhiile aflate la putere.(...)
Burghezia industrială şi financiară este aici slab reprezentată, iar categoriile intermediare
sunt departe de a o cupa un rol atât de important ca în Italia şi Germania. Clasa conducătoarea
tradiţională formată în majoritate din proprietari de pământ este deci cea care exercită puterea
în mod direct sau prin intermediul armatei (...).”
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
B.„În ţările industrializate din Europa de Vest şi de Nord, (...) partidele fasci ste sau cu tendinţe
fasciste şi chiar formaţiuni le clasic reacţionare nu reuşesc să ameninţe serios regimurile
existente.(...) În toate aceste ţări, la care trebuie adăugată şi Cehoslovacia care reuşeşte şi ea
să-şi păstreze până în 1939 structurile pluraliste, acest fenomen este consecinţa relativei
ameliorări a situaţiei economice, a puterii de mobilizare a maselor şi a rezistenţei pe care o
opun partidele democratice şi guvernele acţiunilor acestor organizaţii rebele.
Eşecul tentativelor autoritare şi totalitare (...) se explică deci, în primul rând prin tr adiţiile
democratice solide, înrădăcinate mai demult timp în mentalitatea colectivă din această parte a
continentului, decât în mentalitatea germanilor şi italienilor, dar şi prin integrarea profundă a
maselor în viaţa politică cât şi a unor formaţiuni democratice cuprinzând clasa muncitoare şi
mari părţi ale clasei mijlocii. În plus, nici una din ţările din [Europa de Vest şi de Nord] în care se
produce ofensiva totalitară nu ap arţine taberei învinşilor [în Primul Război Mondial] sau nu face
parte dintre ţările defavorizate de tratate.”
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Menţionaţi, pe baza sursei A, două caracteristici social-economice ale statelor din Europa
Răsăriteană, Orientală şi Mediteraneană. 6 puncte
2. Menţionaţi pe baza sursei B, două informaţii referitoare la statutul Europ ei de Vest şi de
Nord în cursul Primului Război Mondial. 6 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 11-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 11-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:
A. „Partidul a acționat cu rapiditate pentru a transforma România, urmând modelul sovietic și
folosind normele și practicile staliniste. Naționalizarea întreprinderilor industriale, a bă ncilor și a
societăților de asigurări, a minelor și întreprinderilor de transport în iunie 1948 nu numai că a
permis introducerea planificării centralizate cantitative, ci și distrugerea bazei economice a celor
stigmatizați ca dușmani de clasă. Confiscând micile proprietăți agricole și amenințându -i pe
proprietari fără înconjur, comuniștii au impus agriculturii probleme din ce în ce mai complexe. La 2
martie 1949, proprietatea asupra pământului a fost luată complet din mâinile particularilor. Aceasta
a permis lichidarea rămășițelor fostei clase moșierești și a chiaburilor, echivalent al termenului
sovietic „kulak”, definind „țăranii înstăriți”, aceia care angajau forță de muncă indiferent de mărimea
proprietății lor. “ (D. Deletant, România sub regimul comunist)
B. „Pentru doctrinarii partidului, atât comuniști cât și socialiști, actul de la 11 i unie 1948 a
reprezentat principala acțiune revoluționară și a fost , prin urmare, înfățișată ca adevăratul punct
dialectic, „pragul” la care coloana vertebrală a vechii societăți a fost ruptă. Hotărârea care a
anunțat-o a subliniat că naționalizarea va lichida contradicția creată de faptul că „clasa muncitoare”
își asumase deja controlul puterii politice a țării, dar nu deținea și controlul economiei. Această
acțiune avea să grăbească înaintarea către socialism, întărind astfel independența economică și
politică a țării și punând capăt capitalismului de stat. […] Însă mai presus de toate, ea va înlătura
ultimul obstacol din calea viitoarei planificări economice, singura care pute a conduce la progresul
economic, la lichidarea subdezvoltării și înapoierii economice. Se susține că odată cu
naționalizarea terenul era pregătit în vederea noii politici economice comuniste.”
(Ghiță Ionescu, Comunismul în România)
C. „O consecință a campaniei masive de industrializare, sub Gheorghiu-Dej, fusese crearea a ceea
ce putea fi numită o clasă mijlocie de tehnicieni, oameni de știință și economișt i. Capacitatea noii
clase de a exprima un interes de grup era legată de măsura în care cond ucerea de partid era
pregătită să slăbească monopolul planificării centralizate […]. Cu toate acestea, orice și oricâte idei
reformiste ar fi putut avea Ceaușescu, acestea au fost abandonate de către el în 1967. A fost
menținut controlul rigid al Comitetului Central asupra planificării centralizate, suf ocând astfel orice
părere pe care tehnocrații ar fi putut-o formula pentru influențarea politicii. […]
În lumina admirației lui Ceaușescu pentru Stalin, nu este surprinzător faptul că pol itica
economică a fost caracterizată de obsesia pentru industrializare și opoziția totală față de orice
formă de proprietate privată. În consecință, Ceaușescu a fost cu atât mai iritat de faptul că
promotorul reformelor economice în blocul răsăritean, în 1985, avea să fie noul l ider sovietic,
Mihail Gorbaciov și, ca atare, la ședința Comitetului Central din noiembrie 1985, și -a exprimat
opoziția implacabilă față de schimbare. “
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)
D. „Economia românească este, fără îndoială, cea mai strict centralizată și rigid plan ificată
economie din întreg lagărul socialist, o situație care generează ineficiență, lipsă de flexibilitate,
care descurajează inițiativele. Accentul excesiv pus pe dezvoltarea industriei grele a creat u n
dezechilibru economic care face ca pe hârtie țara să arate bogată, dar cu prețul sărăcirii populației.
În mod paradoxal, fabricile industrializării socialiste, în loc de a produce bogăție, produc sărăcie.
Pe de altă parte, chiar și dezvoltarea industrială pare să fi ajuns la un punct mort, m etodele prin
care a fost realizată până acum transferul forței de muncă din agricultură în industri e, creditele
occidentale, acumularea forțată pe seama consumului, sleindu-se treptat.“
(Vlad Georgescu, Istoria românilor. De la origini până în zilele noastre)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Menționați, din sursa A, o acțiune referitoare la proprietate și o consecință a acesteia, din
sursa B. 4 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 11-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 11-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:
A. „Industrializarea socialistă a fost efectuată prin decizia factorului politic (Partidul
Muncitoresc/Comunist Român) având ca temei modelul sovietic. Acesta a acordat
preponderență absolută industriei grele ș i îndeosebi celei constructoare de ma șini. […] Pe
toată durata regimului democrat -popular și socialist, produc ția bunurilor de consum a rămas
întotdeauna în urma cererii populației […]. Opinia publică era informată, în cel mai bun caz, de
punerea în func țiune a unei unităț i industriale. În rest, strategia generală a industrializării,
motivarea înființării de fabrici, aprovizionarea cu materii prime, piețele de desfacere etc. – totul
constituia secret de stat.
Opinia publică și-a dat seama […] că, pe măsură ce „industrializarea socialistă” căpăta o tot
mai mare extindere, nivelul de trai urma o curbă descendentă, traiul zilnic devenind mai
anevoios.“ (Dinu C. Giurescu, Al. Ștefănescu, I. Țiu, România și comunismul – o istorie ilustrată)
B. „În centrul proiectului lor [al comuni știlor] se aflau o restructurare și o expansiune masivă a
industriei. Ra ționamentul membrilor noii elite era par țial ideologic – grăbirea tranziției către
socialism și, în cele din urmă, crearea unei societăți comuniste. […] Pentru a gestiona vastul
lor proiect și a-i evalua progresul, comuni știi au adoptat măsura planului cincinal din practica
sovietică. Hotărâți să grăbească tranziț ia unei țări preponderent agrare ș i rurale într-una
preponderent indu strială și urbană, au dedicat mai toate resursele disponibile industrializării
forțate și colectivizării totale a agriculturii […] . Comuniștii au pus acela și accent ca și sovieticii
pe construirea de fabrici și alte întreprinderi și au acordat aceea și prioritate mijloacelor de
producție […]. Rezultatele din numeroase sectoare au fost impresionante. […]
Toate aceste succese au avut un preț considerabil pentru ansamblul populației. […] Rezultatul
general a fost un declin constant al nivelului de trai.“ (Keith Hitchins, Scurtă istorie a României)
C. „În august 1948 a venit […] rândul învățământului. Toate ș colile administrate de culte,
precum și cele aflate în proprietatea statelor străine au fost închise […], punându-se un accent
deosebit pe disciplinele ideologice și pe cele reale. […]
Plenara CC al PMR din 3- 5 martie 1949 a hotărât „transformarea socialistă a agriculturii”,
ceea ce însemna colectivizarea ei. Politica ini țială de colectivizare prevedea o socializare
treptată a pământului. Ca ș i în URSS, scopurile ini țiale formale erau îngrădirea chiaburimii ș i
interzicerea dreptului ei de a intra în colective. Către sfârș itul anului existau 5 6 de gospodării
colective, dar numărul lor creș tea încet și țăranii nu arătau entuziasm de a se înscrie, fapt ce
făcea ca apelul la violență să fie inevitabil. La scurt timp după declanșarea colectivizării, circa
80 000 de țărani au fost aruncaț i în închis oare. […] Colectivizarea a luat oficial sfârș it abia în
1962, când 60% din terenul arabil al țării a intrat în proprietatea gospodăriilor colective ș i circa
30% în cea a gospodăriilor de stat.“
(Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova)
D. „Decretul nr.175 pentru reforma învățământului […] reprezintă o rupere totală față de
sistema învățământului românesc, public și privat, așa cum evoluase de la Cuza Vodă până în
anii celui de- Al Doilea Război Mondial. […] Prin conținut, durată ș i notare, prin obiective,
„reforma învățământului” din august 1948 a urmat modelul sovietic. […]
La 30 martie 1959, Marea Adunare Na țională adoptă un decret „pentru lichidarea
rămășițelor oricăror forme de exploatare a omului de către om”. Formularea […] se referea, în
realitate, la țărănimea înstărită, la „chiaburime”. Aceasta avea, potrivit decretului, următoarel e
opțiuni: să se înscrie în gospodăria agricolă colectivă cu pământ cu tot, să cedeze pământul
statului.
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 11-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 11-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Deși mișcarea condusă de Tudor Vladimirescu nu a durat mult, obiectivele pe care și -a
propus să le atingă își aveau sorgintea în experiența istorică recentă a poporului r omân.
Proclamarea dreptului la autodeterminare întruchipa voința generală de eliberare de sub dominația
turcească și fanariotă [...]. În ciuda înăbușirii acestei răscoale, mișcarea pentru indepen dență și
curentul reformator politico-economic și-au urmat cursul nestrămutat. [...]
O altă problemă nerezolvată se referea la rolul Rusiei. Noul țar, Nicolae I (18 25-1855), era
hotărât să apere cu orice preț interesele Rusiei în Principate; în 1826 el l -a silit pe sultanul turc să
semneze Convenția de la Akkerman. Prevederile acesteia reafirmau prerogativele Rusiei ca
«putere protectoare» și cereau domnilor, boierilor și Porții să respecte «observațiile»
ambasadorului rus de la Constantinopol. Guvernul rus părea decis să scoată complet Principatele
de sub suzeranitatea otomană, deoarece a solicitat domnilor și boierilor să elaboreze un
regulament general, în scopul reorganizării, în plan intern, a administrației politice și a vieții
economice. [...]
În ansamblul lor, Regulamentele Organice au deschis calea unor profunde transformăr i în
Principate. [...] De asemenea, ele au grăbit momentul unirii Moldovei cu Țara Românească, prin
crearea, în cele două țări, de instituții politice aproape identice și prin garantarea cetăț eniei
comune pentru locuitorii lor.“
( M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)
B. „Principatele dunărene nu mai puteau fi cârmuite cu elemente care pierduseră complet
încrederea Porții; ea a revenit, după 110 ani de regim fanariot, la domnii au tohtoni, numind în
Moldova pe Ioniță Sandu Sturdza, iar în Țara Românească pe Grigore Ghica. [...] D omnia
moldoveană a lui Ioniță Sandu Sturza (1822 -1828) a oferit cadrul pentru manifestarea voinței de
putere a micii boie rimi. Obiectivele ei și -au găsit expresia în proiectul de constituție zisă a
«Cărvunarilor» (aluzie la societatea revoluționară secretă italiană a carbonarilor) în care A.D.
Xenopol a văzut „cea dintâi manifestare politică a cugetării liberale”, întrucât î n textul ei se formula
fără echivoc „principiul constituțional: domnia legilor, în înțelesul că autoritatea domnu lui era
limitată și subordonată organismului reprezentativ – Sfatul obștesc [...]
Victoria protipendadei a fost asigurată și de înțelegerea turco -rusă fixată prin Convenția de
la Akkerman (1826). Acordul confirma restabilirea domniilor pământene, stabilea al egerea
domnilor de D ivan și fixa durata domniei la șapte ani; rolul Rusiei [ca putere protectoare] era
consolidat; se prevedea elaborarea unor regulamente generale care să amelioreze situația celor
două principate prin reorganizarea sistemului de conducere și administrație.”
(Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român )
C. „Războiul ruso -turc de la 1828- 1829, încheiat prin pacea de la Adrianopol, a avut
însemnate urmări pentru țară, așezând relațiile cu Poarta pe baze cu totul noi, î ntărindu-i
autonomia, desființând raialele și monopolul comercial turcesc, scoțându -le practic din sfera de
dominație politică și economică a Imperiului. Tratatul prevedea de asemenea reorga nizarea
neîntârziată a administrației lor interne pe temeiul unor Regulamente Organice [...].
Din punct de veder e extern, principala schimbare introdusă prin tratatul de la Adrianopol,
legiferată apoi de Regulamente, a fost introducerea protectoratului rusesc. Sultanul a r ămas
suzeranul nominal, dar adevăratul stăpân al Principatelor a devenit țarul. Influența rusă a crescut și
mai mult prin introducerea în Regulamente, în ciuda opoziției Adunărilor Obștești, a așa -numitului
«articol adițional», care dădea dreptul Petersburgului să se opună oricărei reform e interne dacă o
socotea în defavoarea Rusiei.”
(Vlad Georgescu, Istoria românilor de la origini până în zilele noastre)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 11-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 11-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „La 11 iunie 1948, Senatul SUA a adoptat o rezoluţie ce schimba cursul politicii externe
americane. Este vorba de rezoluţia Vandenberg prin care se autoriza constituţional ca SUA să
ia parte la un sistem colectiv de apărare în timp de pace. De fapt, această rezoluţie a permis
deschiderea discuţiilor la nivel înalt privind Alianţa Atlantică; pregătirea condiţiilor propice creării
NATO. După negocierile preliminare, se trece la faza următoare şi anume la discuţiile
pregătitoare de la Washington. Astfel, la 6 iulie 1948, SUA şi statele semnatare ale Tratatului de
la Bruxelles (fără Luxemburg) încep negocierile privind viitorul tratat. Odată cu semnarea la 4
aprilie 1949 a Tratatului Atlanticului de Nord (...), cursa înarmărilor şi competiţia cuceririi spaţiului
cosmic (...) vor accentua confruntarea economică, politică, ideologică și diplomatică.
(P. Duțu, Misiunile Strategice ale armatei Române în cadrul Alianței Nord Atlantice)
B. „Din punctul de vedere al studiilor strategice, există opinia că nu s -a ajuns și nu se putea
ajunge la o confruntare militară convențională, datorită faptului că ambele superputeri, SUA și
URSS, s- au dotat cu arme nucleare, ceea ce a creat o situație militară strategică de
«deterrence», adică de descurajare și blocare reciprocă. În cazul unui război real, s -ar fi ajuns
la o distrugere reciprocă totală și, totodată, la o catastrofă mondială. Un rol import ant l-au jucat
serviciile secrete, confruntându -se, în primul rând, cele americane (CIA, NSA) cu KGB -ul
sovietic. Au fost implicate, însă, și serviciile secrete vest -europene (britanice, vest-germane,
franceze, italiene etc.) și est-europene (Securitatea, STASI etc.).“ ( J. L. Gaddis, Războiul Rece)
C. „Niciodată nu a existat un război care putea fi prevenit mai ușor prin acțiuni l uate din vreme,
ca acela care a devastat întinderi mari pe glob. (...) Bineînțeles, doamnelor și domnilor, că nu
trebuie să lăsăm asta să se mai întâmple din nou. Acest lucru poate fi realizat numai prin
obținerea, acum, în 1946, a unei bune înțelegeri, în toate privințele, cu Rusia sovietică, sub
autoritatea generală a Organizației Națiunilor Unite și prin menținerea unei bune înțelegeri de-a
lungul unor ani de pace, cu ajutorul lumii, susținută de întreaga forță a lumii vorbitoare de limbă
engleză și a tuturor contractelor sale. Dacă populația Commonwealth -ului s-ar alătura Statelor
Unite (...) ar fi o imensă garantare a securității“. (B. Walsh, Modern European History)
D. „Articolul 1: Părțile se angajează, conform prevederilor din Carta Națiunilor Unite, să rezolve
prin mijloace pașnice orice dispută internațională în care ar putea să fie implicate, as tfel încât
să nu aducă atingere păcii (...) și dreptului internațional și să se abțină să recurgă în relațiile
internaționale la amenințarea cu forța sau la folosirea forței în vreun mod incompatibil cu
obiectivele Națiunilor Unite. (...)
Articolul 10: Prin acord unanim, părțile pot să invite să adere la acest Tratat orice alt stat
european aflat în poziția de a urma principiile acestui Tratat și de a contribui la securitatea zonei
nord-atlantice. Orice stat astfel invitat poate deveni parte la Tratat, în urma depunerii la guvernul
Statelor Unite ale Americii a documentelor de aderare.“
(Tratatul Nord-Atlantic, Washington, 1949)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Menționați un eveniment diplomatic din sursa A şi o consecință militară a acestuia din sursa
B. 4 puncte
2. Menționați câte un mecanism de cooperare în cadrul relațiilor internațional e din sursa A,
respectiv din sursa C. 4 puncte
3. Menționați o asemănare cu privire la modalitățile de prevenire a unui conflict militar, pe baza
surselor C şi D. 3 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza nationala
Subiectul I (40 de puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A.„Art. 1. Poporul Moldovei, din vechime şi până astăzi, a avut şi are dreptul la autonomie cu
Domnul său şi cu legile sale, sub suzeranitatea puternicei împărăţii căreia este închinat, cere
să aibă, şi folosinţa acestui drept.(...)
Art. 18. Toţi moldovenii sunt egali înaintea legii.
Art.19. Poporul cere întărirea vechei instituţii a Sfatului obştesc. Puterea legiuitoare se
exercită de Domn împreună cu Sfatul Obştesc. Puterile administrativă şi executivă se exercită
de Domn singur.”
(Constituţia cărvunarilor, 1822)
B. „Adunarea ad-hoc a Moldovei, păşind pe calea ce i s -a prescris de către Tratatul de la
Paris, (…), declară că cele întâi, cele mai mari, mai generale şi mai naţionale dorinţi ale ţării
sunt:
1. Respectarea drepturilor principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor (…).
2. Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România.
3. Prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr -o dinastie domnitoare a Europei şi ai cărui
moştenitori să fie crescuţi în religia ţării. (...)
5. Puterea legiuitoare încredinţată unei obşteşti adunări, în care să fie reprezentate toate
puterile naţiei.”
(Proiectul de rezoluţie al Adunării ad-hoc a Moldovei, 7/19 octombrie, 1857)
C.„Art. 1 – Principatele-Unite-Române constituie un singur s tat indivizibil, sub denumirea de
România.
Art. 19 – Proprietatea de orice natură, precum şi toate creanţele asupra Statului sunt sacre şi
neviolabile. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică legalmente
constatată şi după o dreaptă şi prealabilă despăgubire. (…)
Art. 32 – Puterea legislativă se exercită colectiv de către domn şi reprezentaţiunea
naţională. Reprezentaţiunea naţională se împarte în două adunări: Senatul şi Adunarea
Deputaţilor. Orice lege cere învoirea câtor trei ramuri ale puterii legiuitoare.”
(Constituţia din 1866)
D.„ Art. 1.Regatul României este un stat national, unitar şi indivizibil. (…)
Art. 5. Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, se bucură de
libertatea conştiinţei, de libertatea învăţământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor
(...)
Art. 10. Toate privilegiile de orice natură, scutirile şi monopolurile de clasă sunt oprite pentru
totdeauna în statul roman. (…)
Art. 34. Puterea legislativă se exercită colectiv de către rege şi reprezentaţiunea naţională.
Reprezentaţiunea naţională se împarte în două Adunări: Senatul şi Adunarea Deputaţilor.”
(Constituţia din 1923)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza nationala
Subiectul I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. „Pus în faţa atâtor fapte grave, guvernul princiar s -a văzut silit (...) să facă şi el pregătiri militare, căci dacă
neutralitatea pe care a păstrat-o până acum ar fi ameninţată, fie prin acte de agresiune din partea Turciei, fie
prin intervenţia vreunei alte puteri care ar dori, indiferent de scop, să ocupe România, datoria sa faţă de ţară
nu i-ar îngădui să rămână un spectator nepăsător. A fost un timp când ţara noastră era un câmp deschis
pentru lupte şi bătălii, dar acum acest câmp a fost îngrădit pentru totdeauna de către garanţia c olectivă a
Marilor Puteri. Intr- adevăr, Tratatul de pace de la Paris, din 1856, a făcut din România o ţară de netrecut
pentru acţiunea diferitelor puteri străine. Separată de Turcia şi nefăcând parte integrantă din Imperiul
Otoman, aşa cum îi place Sublimei Porţi să pretindă, ţara noastră a rămas neutră şi, în toate împrejurările,
guvernul princiar a avut drept deviză a atitudinii sale neutralitatea.”
(Nota diplomatică a Ministerului Afacerilor Străine al României, ianuarie 1876)
B. „Art. I. Guvernul Alteţei Sale Domnului României Carol I asigură armatei ruse care va fi chemată a
merge în Turcia, libera trecere prin teritoriul României şi tratamentul rezervat armatelor amice.
Toate cheltuielile car e ar putea fi ocazionate de trebuinţele armatei ruse, de transportul său (...) cad
naturalmente în sarcina Guvernului imperial.
Art. II. Pentru ca nici un inconvenient sau pericol să nu rezulte pentru România din faptul trecerii
trupelor ruse pe teritoriul său, Guvernul Majestăţii sale Impăratul tuturor Rusiilor se obligă a menţine şi a
face a se respecta drepturile politice ale statului român, astfel cum rezultă din legile interioare şi tratatele
existente, precum şi a menţine şi a apăra integritatea actuală a României.”
(Convenţia româno-rusă din 4 aprilie 1877)
C. „Art. I. Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia garantează integritatea teritorială a Regatului României pe
toată întinderea frontierelor sale actuale.
Art. II. România se angajează să declare război şi să atace Austro -Ungaria în condiţiile prevăzute de
Convenţia militară.
România se angajează totodată să înceteze, din momentul declarării războiului, toate relaţiile economice
şi schimburile comerciale cu toţi inamicii Aliaţilor. (...)
Art. VI. România se bucură de aceleaşi drepturi ca şi Aliaţii ei, de tot ce are legătură cu p reliminariile, cu
negocierile păcii precum şi cu dezbaterea problemelor ce vor fi supuse hotărărilor Conferinţei de Pace.”
(Convenţia politică dintre România şi Antantă din 4/17 august 1916)
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Menţionaţi, pe baza textului A, două informaţii istorice aflate în relaţie cauză -efect referitoare la atitudinea
României faţă de evenimentele din 1876. 6 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza nationala
Subiectul I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A. „Noi Ştefan voievod, din graţia lui Dumnezeu domn al Moldovei, (...) vă spun că
necredinciosul împărat al turcilor a fost mult timp şi este nimicitorul întregii creşti nităţi, şi în
fiecare zi se gândeşte cum să distrugă şi să supună toată creştinitatea. De aceea noi facem
cunoscut tuturor domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută sus -numitul turc a trimis asupra
mea în ţara noastră o mare armată în număr de o sută şi douăzeci de mii de oameni, (... ); şi
după ce a auzit de această înfrângere [suferită de armata otomană la Vaslui] păgânul împărat al
turcilor şi-a pus în plan să se răzbune şi el însuşi în persoană cu toată puterea sa să vie în l una
mai asupra noastră şi să supună ţara noastră care e poarta tuturor creştinilor (...), dar dacă
această poartă va fi pierdută, (...) toată creştinătatea va fi în mare primejdie.”
(Scrisoarea lui Ştefan cel Mare către principii creştini, 25 ianuarie 1475)
B.“Întâi. Maiestatea Sa Imperială, câtă vreme va ţine războiul cu turcii, ne va da şi se va îngriji să
ni se nu mere de către oamenii şi vistiernicii săi, pentru a ne apăra ţara si dacă soarta ne va fi
favorabilă, pentru a ataca pe duşman, plata a 5000 de ostaşi în bani gata.(...)
Al doilea. Pentru ca să putem da acest ajutor cu cât mai multă râvnă şi dragoste şi pentru
a putea sluji creştinătaţii cu toată credinţa, maiestatea sa ne-a dat nouă şi preascumpului nostru
fiu, Petru, Ţara Românească cu toate veniturile sale, drepturile şi hotarele sale ca să o ţinem şi să
o stăpânim în vecie(...).”
(Tratatul dintre Mihai Viteazul şi Rudolf al II-lea,împăratul Imperiului Romano-German, 1598)
C. „Provincia mea, Ţara Românească, nu e mai departe de scaunul tiranului [sultanului] de cât
cale de cinci zile şi numai Dunărea o desparte de teritoriul duşmanului. În această ţară aş fi
putut trăi liniştit, singur şi fără nicio frică, dacă nu mă simţeam chemat de credinţa mea faţă de
Maiestatea Voastră şi faţă de întreaga creştinătate. Eu însă, nevrând să sporesc puterea turcilor
prin ostaşii mei, spre distrugerea creştinilor, de bună voie m -am arătat gata de a lua parte la
Liga [Sfântă], fapt prin care mi l-am făcut pe tiran duşman de moarte (...). Cu acest duşman
neîmpăcat [m-am luptat] pururea repurtând o mulţime de victorii din cele mai glorioase.”
(Memoriul lui Mihai Viteazul către împăratul romano-german Rudolf al II-lea, 1601)
D. „ (...)Când grosul oştirii noastre va intra în Ţara Moldovei atunci strălucitul principe se va
declara pe faţă ca domn supus al nostru şi se va uni cu toată oştirea sa cu oştirea noastră,
pentru care oştire noi făgăduim să-i dăm, în acea vreme, şi ajutor în bani din visteria noastră. Şi
el va acţiona împreună cu oştile noastre, după porunca noastră, împotriva duşmanului [ Imperiul
Otoman] (...).
În schimb, făgăduim noi, marele stăpânitor, Măria Noastră Țarul, pentru noi şi pentru
urmaşii noştri la tronul Rusiei, că noi nu vom avea dreptul să punem domn în Moldova, nici din
Ţara Muntenească, nici din altă familie străină, ci, pentru această dovadă de credinţă faţă de noi
a prea strălucitului domn Dimitrie Cantemir, îl vom păstra pe el şi pe urmaşii lui ( ...) pe linie
bărbătească în acea cârmuire şi domnie a Ţării Moldovei, fără schimbare, cu titlul de domn (...).
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A.„Regele [Ungariei, Carol Robert de Anjou] şi -a adunat o mare oaste (...) şi la îndemnul
voievodului ardelean Toma şi a lui Dionisie (...) s -a dus în persoană, în luna lui septembrie,
prin Severin în ţara voievodului românilor, Basarab, (...) ca să alunge din această ţară pe
Basarab, sau cel puţin să dea în posesiune ţara aceluia unuia dintre curtenii săi, cu toate că
voievodul plătise întotdeauna cu credinţă darea cuvenită maiestăţii sale regelui. (...)
Regele a ajuns pe o cale oarecare cu toată oastea sa [la Posada, în 1330], dar calea
aceasta era cotită şi închisă de amândouă părţile de râpe foarte înalte de jur împrejur (...). Iar
regele şi toţi ai săi, negândindu -se în adevăr la aşa ceva, mulţimea nemăsurată a românilor
sus pe râpe a alergat din toate părţile şi a aruncat săgeţi asupra oastei regelui care se găsea
în fundul unei căi adânci, ce nici nu se putea numi cale, ci mai curând un fel de corabie
strâmtă, unde din pricina înghesuielii cei mai sprinteni cai şi ostaşi cădeau din toate părţile în
luptă. (…) Cădeau tineri şi bătrâni, principi şi nobili, fără nicio deosebire (…) . Şi însuşi regele
abia a scăpat cu câţiva inşi.”
(Cronica pictată de la Viena)
B.„Asupra acestui Mircea [Mircea cel Bătrân] care a început mai înainte război, plecând cu
armata asupra barbarilor împreună cu împăratul Sigismund [de Luxemburg], Baiazid [sultanul
Imperiului Otoman] (...), găsindu-i vină, a pornit cu război şi trecând peste Istru [Dunăre]
mergea înainte robind ţara. Dar Mircea, strângând cu grijă oastea ţării, nu şi -a făcut planul să
vină asupra lui să dea lupta (...) însă, se ţinea şi el cu armata pe urma lui Baiazid prin pădurile
de stejar ale ţării, (...). Şi ţinându-se pe urma lui, săvârşea isprăvi vrednice de amintit, dând
lupte, când vreo unitate duşmană rupându -se, se îndrepta uneori prin ţară după hrană sau la
prădat vite; (…). Ţinându-se de urma lui Baiazid, se lupta într -una cu el, în chip strălucit şi se
zice că armata fiind în cale se ţinea strâns în urma ei, punând -o la mare suferinţă şi o aducea
în situaţii grele şi nu înceta să -i facă stricăciune. De aceea, slujitorul [sultanului] a dat cu
părerea să-şi aşeze oastea în tabără. (...) Aşadar, Baiazid s -a adăpostit acolo în tabără; a doua
zi, însă a trecut armata peste Istru.”
(L. Chalcocondil, Expuneri istorice)
C. „I s-a adus aminte că (...) dacă vor să rămână în pace din partea [otomanilor] şi nesupăraţi,
trebuie (...), să-i întreţină cu multe provizii, să -i îndestuleze cu mari sume de bani. (...) [Mihai
Viteazul] începu să cugete ce ar fi de făcut pentru întărirea demnităţii şi a autorităţii sale,
considerând că nu e onorabil a lăsa supuşii încredinţaţi apărării sale pradă atâtor nefericiri; [de
aceea], el adună pe cei mai mari şi mai de frunte [boieri] ai ţării ca să ţină sfat asupra felului în
care va putea să scape ţara de atâtea rele ce suferă şi de altele mai mari, care o ameninţă în
tot ceasul. Acea adunare se încheie, cu învoirea tuturor, că este mai bine să se unească cu
principii creştini decât să poarte mai departe, jugul cel nesuferit al tiranului turc.”
(Balthazar Walter, Scurtă şi adevărată descriere a faptelor săvârşite de Mihai, domnul Ţării
Româneşti, prea strălucitul şi prea viteazul conducător de oşti împotriva duşmanilor creştinătăţii)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Ștefan a trebuit în prima parte a domniei sale să plătească tribut lui Mahomed al II -lea,
cuceritorul Constantinopolului. A refuza tributul ar fi însemnat să aibă di n capul locului dușmănia
celei mai puternice forțe militare și politice din vremea aceea, a Turciei lui Mahomed al II -lea. O
asemenea politică însă comporta mari primejdii. Cine îndrăznea să o facă, trebuia să își ia toate
măsurile, toate precauțiile. Într -adevăr, turcii puteau amenința Moldova nu numai direct, dar și
indirect, prin cei care ascultau de dânșii, și anume, pe de o parte, prin muntenii, care e rau cu totul
în mâna lor, pe de altă parte, prin tătarii din Crimeea. Cel dintâi lucru care se impune a era, prin
urmare, scoaterea Munten iei din sfera de influență turcească, asigurarea, printr -un domn devotat
lui Ștefan, că armata acestei țări nu se mai aliază armatei sultanului... așadar, îndep ărtarea din
scaun a lui Radu cel Frumos, sluga prea plecată a turcilor. Este ceea ce va urmări Ș tefan, timp de
patru ani de zile, din 1470 până în 1474 […]. Tocmai în vremea aceasta, se pregătea să intre în
Muntenia o mare armată turcă, în frunte cu Soliman Hadâmbul, care avea poruncă strașn ică de la
sultan să-l supună pe Ștefan și să aducă Moldova din nou sub ascultarea Porții. Mahomed al II-lea
avea într- adevăr motive puternice să se teamă de acțiunea lui Ștefan. Acesta, o dată tronul
consolidat, nu numai că refuzase să mai plătească tributul, dar prin campaniile sale repetat e în
Țara Românească arăta că vrea să scoată și această țară de sub jugul turcesc, Apoi, nu se putea
uita nici faptul că domnul Moldovei cucerise Chilia, această cetate pe care Mahomed al II -lea ar fi
vrut-o pentru sine. Îndrăznețul ghiaur trebuia pedepsit.” (C.C.Giurescu, Istoria românilor)
B. „Acțiunile domnului Țării Românești, care amenința stabilitatea dominației otomane în nordul
Peninsulei Balcanice, au declanșat inevitabil reacția sultanului. Asaltul otoman, de sfășurat în stilul
nou al strategiei lui Mehmet al II-lea, c aracterizat de îmbinarea operațiunilor terestre și navale, a
început în iunie 1461, când sultanul, care preluase direct comanda trupelor sale, pătrunde pe
teritoriul Țării Românești. […] Marea oaste a sultanului, al cărei efectiv depășea 100 000 oameni, a
înaintat înlăuntrul țării. După ce a înaintat până la Târgoviște, capitala țării, pe car e a găsit -o
pustie, sultanul a dat semnalul retragerii, fără a fi reușit să angajeze o lupt ă decisivă cu oastea
domnului român. Dar eșecul a fost transformat de Mehmet al II-lea într- un succes politic grație
acordului încheiat cu boierii Țării Românești care, pentru a scăpa de regimul apăsător al lui Vlad
Țepeș, l-au acceptat ca domn pe fratele acestuia, Radu cel Frumos.”
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)
C. „Ștefan a căutat un loc potrivit de luptă care să nu permită desfășurarea forț elor lui Soliman,
mult superioare ca număr, și, în același timp să favorizeze mișcările proprii. Un asemenea loc era
în fața orașului Vaslui, la confluența Racovei cu râul Bârlad. Terenul mlăștinos, m ărginit de păduri,
corespundea de minune intențiilor lui Ștefan. Aici s-a și dat lupta. În ziua de 10 ianuarie 1475, într -
o marți, se lăsase o negură deasă care favoriza în gradul cel mai înalt atacul pentru cei care știau
locurile, și, dimpotrivă, îi încurca pe străinii necunoscători. Profitând de acest fapt, Ștefan a început
lupta. Un detașament, în care intrau secuii, a atacat frontul armatei turcești, în t imp ce un al doilea
a atacat prin fl anc. În momentul hotărâtor, Ștefan s -a aruncat el însuși în mijlocul bătăliei.
Totodată, s -a produs, printr- un al treilea detașament, și un atac din spate, care a transformat
retragerea lui Soliman în panică. Puterile creștine ale Europei s -au bucurat aflând de victoria de la
Vaslui. Papa Sixt al VI- lea scrie lui Ștefan: ”Faptele tale săvârșite […] cu înțelepciune și vitejie
contra turcilor […], inamicii comuni, au dus atâta celebritate numelui tău încât ești în unanimitate
foarte mult lăudat.” (C.C.Giurescu, Istoria românilor)
D. „Înțelegând inevitabilitatea unei noi ofensive otomane, Ștefan a început îndată du pă victorie să
pregătească noua fază a luptei. Solii trimise în toate direcțiile, în Polonia și Ungaria, la Veneția și
Roma, în Hanatul Crimeii și la Caffa, au încercat să lărgească coaliția antiotom ană pentru a da
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:
A. „Sfârșitul strălucitelor domnii ale lui Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun au arătat că în
secolul al XV-lea principala grijă a românilor va fi apărarea în fața pericolului otoman. Campania din
1420 […] a demonstrat că multă vreme în viitor destinul românilor va fi marcat de relațiile lor cu turcii.
Pentru români complicat era nu numai faptul că aveau de înfruntat un inamic foarte puternic, în fața
căruia au căzut, rând pe rând, toate țările de la sud de Dunăre, dar și lipsa lor de unitate politică. […]
Moartea lui Dan al II-lea a deschis o luptă aprigă între moldoveni și unguri pentru tronul Țării
Românești. Regele Sigismund îl declarase domn pe Vlad Dracul, pe care l-a onorat cu unele favoruri,
între care și ordinul Dragonului, care i-a adus și porecla de Dracul. Alexandru cel Bun s-a grăbit să
înscăuneze pe Alexandru Aldea. În acelaș i an (1431) sultanul a trimis o oaste împotriva Țării
Românești. Noul domn a avut sprijin de nădejde din partea moldovenilor, dar nu a putut rezista multă
vreme în fața puterii superioare a turcilor. A trebuit să se prezinte la Poartă cu capul plecat pentru a
lăsa acolo ostatici și a relua plata tributului. Soarta sa însă era pecetluită: susț inându-i pe turci și-i
făcuse dușmani pe unguri și chiar pe moldoveni. După ce participase în 14 36 la o expedi ție
devastatoare a turcilor în Transilvania, rămăsese izolat și ungurilor nu le-a fost greu să-l înlocuiască cu
Vlad Dracul (1436-1447).“ (I. Țurcanu, Istoria ilustrată a românilor )
B. „Cu susținerea regelui și cu propriile mijloace, Iancu de Hunedoara și-a creat o armată
puternică cu care intenționa să ducă o luptă victorioasă împotriva turcilor. Rezultate nu au întârziat
să apară. În primăvara anului 1442, el dădea la Sibiu o lovitură distrugătoare trupelor turcești, care
invadaseră Transilvania. Urmărindu -i pe turci, el a pătruns în Țara Românească, unde l -a impus
domn pe Basarab al II-lea. Noile trupe turce ști sosite în grabă pentru a restaura autoritatea
sultanului în Țara Românească au fost înfrânte în valea Ialomiței. “
(I. Țurcanu, Istoria ilustrată a românilor )
C. „În anii 1443- 1444 marele comandant desfășoară o campanie pe teritoriul Serbiei și al
Bulgariei, eliberează Niș ul și Sofia și amenință chiar centrul Imperiului otoman. Înspăimântați de
această „campanie lungă”, turcii cer pace, care se încheie, gra ție lui Iancu, în 1444 pe 10 ani. […]
După alegerea ca guvernator al Ungariei, Iancu de Hunedoara a închegat un sistem militar cre știn
comun, alcătuit din toate cele trei țări române, din albanezii lui Gheorghe Kastriota (poreclit
Skanderbeg) și din for țele sârbești. S-a intitulat chiar voievod al Țării Româneș ti (1447) și a lua t
sub tutelă Moldova, de la al cărui domn a primit cetatea Chilia.”
(I. A. Pop, I. Bolovan, Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova)
D. Un eveniment important […] a fost bătălia de la Kossovopolje, din 17-19 octombrie 1448. O
armată creștină din 22000 de oameni […] a trebuit să lupte împotriva unei oști otomane de 50 000 de
oameni. Iancu de Hunedoara nu a reușit să facă joncțiunea cu trupele albaneze ale lui Skanderbeg.
Creștinii au suferit o înfrângere grea. În urma acestui e șec, Iancu pierde func ția de guvernator al
Ungariei, dar și-a păstrat rolul de principal responsabil pentru arm ată și pentru veniturile coroanei
ungare. Noul sultan, Mehmed al II-lea, a impus Ungariei […] o pace pe trei ani. [...]
În a doua și principala sa domnie (1456-1462), Vlad Țepeș a avut de înfruntat greutăți foarte
mari. La început el nu avea susținerea Ungariei și a Transilvaniei, unde se aflau câțiva pretendenți la
tronul muntean, iar Moldova era istovită de lupte îndelung ate pentru domnie ș i devenise vasală a
Turciei. În 1457, l-a susținut pe Ștefan, fiul lui Bogdan al II-lea, să se ridice în scaunul Moldovei. A putut
apoi să întreprindă razii în Transilvania împotriva pretendenților la tronul muntean. Treptat ardelenii au
trebuit să-și schimbe atitudinea față de el. [...]
La începutul anului 1462 Vlad trecea Dunărea atacând cu succes trupele turcești și devastând
teritoriul stăpânit de sultan. Știa însă că trupele sale erau cu mult inferioare, ca număr, față de cele
otomane, de aceea a cerut, cu insistență, ajutor de la regele Ungariei, Matias Corvin.“
(I. Țurcanu, Istoria ilustrată a românilor)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza nationala
Subiectul I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. „Incă de la venirea [lui Otto I] la tron în 936, se conturează linia generală a politicii sale; pe de o parte el îi
consideră pe marii duci ca funcţionari şi vasali, pe de alta este uns la Aix-la Chapelle. Ducii vor lupta o
bucată de vreme împotriva noului rege, dar vor fi siliţi să cedeze şi să se supună suzeranului lor. Episcopii şi
abaţii sunt numiţi de rege: alegerile episcopale sunt controlate îndeaproape. Demnitarii ecleziastici sunt
consideraţi, ca şi ducii, vasali cărora regele le oferă beneficii şi de la care el aşteaptă un ajutor material şi
moral.
După cum procedase şi Carol cel Mare, Otto I interveni în afara limitelor regatului Germaniei. (...) In
951 Otto I veni în Italia şi luă coroana regală. Dar n -a îndrăznit atunci să coboare până la Roma. Câţiva ani
după aceea, victoria de la Lechfeld (955) i - a întărit prestigiul. Otto reveni din nou în Italia la chemarea
papei Ioan XII. La 2 februarie 962, Otto este încoronat de papă imperator et augustus.”
(Pierre Riché, Istoria Universală)
B. „Francia Occidentală, care va deveni regatul Franţei (...), îşi alege după moarte lui Carol cel Pleşuv, nu un
rege carolingian, ci pe contele de Eudes, care se afirmase la Paris în 885 în lupta împotriva
normanzilor.Timp de un secol, descendenţii săi şi cei ai carolingianului Carol cel Pleşuv se perindă pe tronul
Franţei până în clipa în care, în 987, coroana trece definitiv celor dintâi, în persoana lui Hugo Capet – fiu al
lui Hugo cel Mare – care a beneficiat de ajutorul clerului (...). Hugo este proclamat rege la Noyon, pe 9
iunie şi uns la Reims, două zile mai târziu.
In secolul al XI-lea regatul Franţei este încă o constituţie fragilă, fără niciun fel de unitate (...) Influenţa
suveranului capeţian este foarte slabă. Peste tot, de altfel, ea trebuie să înfrunte pe marii feudali (...) care,
toţi, au o putere deseori superioară celei a lui Hugo Capet. (...) Totuşi, suveranii capeţieni vor ştii să profite
de anumite avantaje: bogăţia pământurilor din I’lle de France, aflate în centrul domeniului regal; domniile
lungi care le permit să -şi asigure succesiunea alegându -şi, încă în viaţă fiind, fiii mai mari (...). Capeţienii
introduc încetul cu încetul principiul moştenirii coroanei în propriile familii. Ceremonia încoronării (...) face
din el alesul lui Dumnezeu, ceea ce- i conferă un imens prestigiu speculat de clericii din anturajul său (...)
care pun primele fundamente ale unei teorii asupra puterii suverane şi independente din imperiu. ”
(Serge Bernstein, Pierre Milza, Istoriţa Europei)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza nationala
Subiectul I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A.„ Sumerienii, a căror origine este necunoscută, reprezintă punctul de plecare al
oricărei evoluţii istorice pe care o putem concepe. Ei au preluat şi utilizat acumu lările
mai vechi ale evoluţiei neolitice (oraşe, temple, prima pictogramă, sigiliul rotund) ca într-
o explozie culturală, la scurt timp după apariţie (aprox. 3300 î.Hr.), pe cursul inferior a l
Eufratului şi Tigrului, dezvoltându -se până la o cultură superioară (…) – hieroglife
perfecţionate care au evoluat rapid spre abstractizare, spre scrierea cuneiformă utilizată
în administraţia templelor, în oraşele-state (printre altele Eridu, Ur, Uruk, Lagaş, Umma,
Nippur, Kiş). În fruntea lor se afla un rege- preot (…) sfătuit de o adunare a nobililor.
Oraşele-state sumeriene au cons truit o primă comunitate culturală (...), însă nu şi o
comunitate politică. Mai mult, ele rivalizau, fiecare încercând să -şi impună hegemonia,
cu centre de greutate mereu în schimbare. Dominaţia spirituală şi politică a oraşelor -
state, templele şi palatele, au cunoscut primul recul datorită relaţiilor tensionate d intre
ele.”
(Imanuel Geiss, Istoria lumii.Din preistorie până în anul 2000)
B.„Primele documente scrise ale civilizaţiei egiptene datează din anul 3000 î.Hr. Înainte
de această dată ţara era împărţită în două regate: cel al Egiptul ui de Jos, la nord,
cuprinzând zona deltei, mai avansat din punct de vedere economic şi cel al Egiptului de
Sus, care cuprindea valea Nilului (…), dispunând de o armată eficientă. Cel ca re a
realizat procesul de unificare a ţării a fost Egiptul de Sus în jurul anului 3000 î. Hr. (…)
Egiptul a cunoscut cea mai înfloritoare perioadă din istoria sa între mileniul I II şi II î. Hr.
(…) În timpul lor [primelor două dinastii] a început să se definească org anizarea
birocratică-administrativă (cca. 3000 -2700 î.Hr.). Transferarea capitalei la Memphis a
marcat începutul puterii egiptene. În această perioadă faraonul mai important a fost
Zoser, căruia i se datorează grandiosul complex funerar de la Saqqara. Urmaşii săi,
Kheops, Khephren şi Mykerinos, au lăsat prin mormintele lor, piramidele de la Ghizeh,
un grandios simbol al nivelului atins de civilizaţia egipteană. O perioadă de criză, «prima
perioadă intermediară» (2200 -2050 î.Hr.) s -a constatat atunci când principii provinciali
au încercat să iasă treptat de sub autoritatea faraonului.”
(Enciclopedie de istorie universală)
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Precizaţi, pe baza sursei B, o informaţie referitoare la arhitectura orientală.3 puncte
2. Menţionaţi, pe baza sursei B, două informaţii aflate în relaţie cauză -efect referitoare
la «prima perioadă intermediară». 5 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A. „Civilizaţia egipteană s-a dezvoltat pe un teritoriu mic. […] În epoca neoliticului triburile nord -
africane de vânători nomazi au migrat populând Delta şi, progresiv, valea Nil ului, regiuni care le
ofereau posibilităţi optime pentru o viaţă agricolă. […] În această lungă perioadă numită <pre -
dinastică> s-au produs diferenţierile sociale în clase, teritoriul Egiptului a fost împărţit în 42 de
unităţi teritoriale, economice, administrative şi politice (numite nome), iar comunităţile gentilice s-
au organizat în două mari state separate […] Unificatorul celor două state […] a fost regele din
Egiptul de Jos, Menes. […] În cursul unei lungi domnii – de 60 de ani, se pare, - Menes a pus să
se sape primele mari canale de irigaţie şi la la graniţa dintre cele două state a construit Memfis.
A condus cu succes o expediţie contra Libiei, a dat regatului său un corp de legi şi a construit
mai multe temple.”
(Ovidiu Drimba, Istoria Culturii şi civilizaţiei)
B. „Începutul domniei dinastiei a V- a (circa 2480 î.Hr.) coincide cu o modificare a religiei. Clerul
din Heliopolis triumfă, iar zeii […]sunt asimilaţi cu zeul Ra pentru a -şi menţine supremaţia în
nome. […] Ac tivitatea economică crescută necesită un control mărit şi o consolidare a
administraţiei: Snefru creează postul de vizir […] şi măreşte puterile nomarhil or (guvernatori ai
nomelor). Rudele suveranului şi ofiţerii de rang înalt constituie începând cu dinastia a IV -a o
aristocraţie care obţine drepturi ereditare pentru posturile deţinute şi pentru pământurile
acordate de rege, al cărui domeniu se micşorează; dar mai ales prestigiul regal suferă pentru că
aceşti mari dregători se bucură după moarte de cultul destinat dobândirii nemuririi divine , mult
timp rezervată numai lui Horus.
Dinastia a VI-a (circa 2325 î.Hr.-2185 î.Hr.) cunoaşte o domnie importantă, cea a lui Pepi I (circa
2310-2260 î.Hr), care îşi trimite armatele în Palestina şi în Nubia; ”
(Larousse, Istorie universală)
C. „O nouă regalitate a luat fiinţă, ocrotitoare şi vigilentă.
Amenemhat I delimitează din nou nomele, punct delicat al administraţiei provinciale; căpetenii le
regionale sunt iarăşi solid instalate sub obedienţa regală, ereditatea funcţiilor fiind ev itată cu
grijă. Când aceştia îşi manifestă din nou veleităţi de independenţă, Sesostris al III -lea
desfiinţează funcţia. Curtea regală redevine centrul administrativ, vizirul f iind pe viitor secondat
de cele <treizeci de căpetenii de la miazăzi>.
Preocupaţi de bunăstarea economică, după depăşirea marii crize, monarhii dinastiei a XII -a
[…]organizează un sistem de canale pentru reglementarea distribuţiei apelor, creînd astf el o
vastă câmpie fertilă […].
Numeroase expediţii trimise în Sinai […] aduc în Egipt bogatele produse realizate. […]
Ţara trebuia ocrotită şi împotriva eventualilor cotropitori. De acum înainte, E giptul nu va mai
căuta să-şi asigure doar expansiunea economică, ci va trebui să se şi apere.”
(Claire Lalouette, Civilizaţia Egiptului antic)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza nationala
Subiectul I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A.“În primul rând, Solon a anulat toate datoriile şi a interzis ca de atunci încolo cineva să mai fie
făcut rob din pricina datoriilor. El a poruncit să fie găsiţi toţi ţăranii vânduţi în străinătate în robie
din pricina datoriilor şi răscumpăraţi pe socoteala statului. (...)
Solon a atras la conducerea statului nu numai pe eupatrizi, ci şi pe oamenii bogaţi de
origine simplă. El a împărţit pe toţi cetăţenii în patru categorii în funcţie de venituri. (...)
Cetăţenii din primele trei categorii puteau să ocupe înalte posturi în stat. [Cei din a patra
categorie] nu aveau alt drept decât acela de a participa la adunarea poporului şi la judecăţi.
După aceea Solon a luat puterea judecătorească de la eupatrizi şi a dat -o în mâinile
poporului simplu. Tribunalul popular (sau heliaia) era format în timpul lui Solon din cetăţeni şi de
aceea apăra interesele poporului. Judecăţile erau acum accesibile pentru toţi cetăţenii liberi.”
(Plutarh, Oameni iluştri ai Greciei)
B. „Clistene a împărţit pe toţi atenienii în zece triburi, în loc de patru, amestecând categoriile
sociale de mai înainte, deoarece voia să fie părtaşi cât mai mulţi oameni la drepturile
cetăţeneşti. Clistene a mai împărţit ţara în treizeci de districte numite „deme", zece în oraş ş i în
împrejurimile lui, şi zece pe malul mării şi în interiorul Greciei. El i -a făcut “demoţi” pe toţi cei
care locuiau în aceeaşi demă, pentru ca atenienii să nu mai fie numiţi după numele tatălui, ci
după numele demei respective, şi astfel noii cetăţeni să poată fi identificaţi mai uşor. Triburilor
le-a dat un nume, alegând zece din cei o sută de eroi fondatori, pe care- i aflase el în urma
răspunsului primit de la oracolul Pithiei.”
(Aristotel, Constituţia atenienilor)
C. „Deşi pentru a ocupa în Atena funcţii obsteşti nimeni nu trebuia să fie neapărat un om bogat,
săracii nu puteau să se îndeletnicească cu activitatea de stat. Ei erau nevoiţi să muncească tot
timpul, pentru a se putea hrăni atât pe ei, cât şi familia lor. La propunerea lui Pericle, s-a instituit
o plată pentru îndeplinirea obligaţiilor de stat. La început ea era dată juraţilor, iar după aceea şi
altor persoane oficiale, plată pentru fiecare zi pierdută de aceştia cu treburile obşteşti.(…)
În plus, pe teritor iul statelor care făceau parte din Liga ateniană au fost înfiinţate colonii
ateniene, în care fiecare atenian putea să capete un lot de pământ. Prin aceste colonii erau
dintr-o dată rezolvate două probleme: se creau garnizoane dincolo de hotarele Aticii şi se
ameliora situaţia poporului simplu.”
(Plutarh, Oameni iluştri ai Greciei)
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Precizaţi, pe baza sursei A, două măsuri luate în favoarea ţăranilor. 4 puncte
2. Menţionaţi, pe baza sursei B, două informaţii aflate în relaţie cauză-efect referitoare la
reformele lui Clistene , precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii ( cauză, respectiv
efect). 5 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Continuă să existe o importantă amenințare la nord de Dunăre, în afara celei reprezentate
de populațiile germanice: regatul dac din Transilv ania și Carpați. De origine tracă, dacii se
organizaseră într-un regat și, începând cu epoca lui Caesar, regele a cestora, Burebista, neliniștea
Roma. La sfârșitul secolului I d.Hr., regele Deceba l nu ezită chiar să lanseze, din capitala sa,
Sarmizegetusa, incursiuni la sudul Dunării, pe pământ roman. Pentru a asigura securitatea hotarelor,
dar și pentru a pune mâna pe importantele bogății a urifere ale dacilor, împăratul Traian întreprinde,
între 101 și 106, două campanii la capătul cărora Dacia devine, și ea, provincie romană. Columna lui
Traian de la Roma, cu basor eliefurile ei care evocă războaiele din Dacia, cele brează aceste
evenimente. Această ultimă campanie încheia crearea spațiului imperial, care nu suferă, la sfârșitul
secolului I și în cursul secolului al II -lea, decât modificări mărunte, odată cu împărțirea în două a
provinciilor Pannonia, Moesia și Dacia.“ (J. Carpentier, F. Lebrun, Istoria Europei)
B. „La moartea lui Iustinian cel Mare (565), statul, așa cum specifica Procopiu, în lucrarea
sa intitulată Istoria secretă, era ruinat de campaniile militare necontenite și de politica megalomană
a suveranului, care a fost, totuși, ultimul mare împărat roman. Au urmat devalorizarea moned ei de
aur ( nomisma), tulburări în rândul populației constantinopolitane, mărturii ale nemulțumirii
generale, iar armatele i mperiale, epuizate de nesfârșitele războaie de peste mări (Africa și Italia),
stârnite de politica marii idei imperiale romane, s- au dovedit incapabile să asigure apărarea țării,
amenințată din toate direcțiile. Valurile avarilor și slavilor au forțat, curând, frontierele D unării, iar
bulgarii, instalați dincoace de fluviu, și -au creat propriul stat, primul stat barbar înființat pe teritoriul
bizantin. Forțele imperiale au suferit crude înfrângeri în fața perșilor, care au invadat provinciile din
Orient, au intrat victorioase în Palestina, apoi au venit, în același timp cu avarii, să -și ridice tabăra
înaintea zidurilor Constantinopolului, salvat, cum spune legenda, de intervenția mir aculoasă a
ocrotitoarei sale, Sfânta Fecioară.” (H.Ahrweiler, Ideologia politică a Imperiului bizantin)
C. „Secolul al VII- lea a fost martorul a două mari valuri de migratori. E vorba de masiva
înaintare a slavilor pe continent, de la o bază de plecare pe care istoricul bizanti n Iordanes o
situează, la mijlocul secolului al VI -lea, între gurile Dunării, Nistru și Vist ula. De aici slavii se
răspândesc în trei direcții: spre nord -est, spre bazinul fluviului Volga și lacul Ladoga; către vest, în
marea câmpie dinspre nord, în direcția Balticii și a Elbei, dar și spre Munții Boe miei și Alpii
Orientali; secolul al IX-lea va marca în aceste regiuni expansiunea maximă a popoarelor slave; și,
în sfârșit, spre sud, în Balcani, unde constituie grupuri pe care bizantinii le numesc «sclavini». (…)
Slavii, populații pașnice și mari, stabilite în regiunile de șes din nordul Dunării, vor fi puși în
mișcare sub conducerea unor populații turco-mongole, avarii și bulgarii. Dar spre deosebire de aceștia
din urmă slavii trec masiv la o viață sedentară în văile Peninsulei Balcanice, împingând spre înălțimile
munților populațiile autohtone, albanezii, tracii și ilirii.“ (J. Carpentier, F. Lebrun, Istoria Europei)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Menţionaţi, din sursa C, două informații referitoare la migratori. 4 puncte
2. Menţionaţi, din sursa B, două consecințe ale politicii duse de conducătorul Imperiului bizantin.
4 puncte
3. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
4. Prezentaţi un proces istoric care cuprinde o consecinţă a faptelor istorice la care se referă
sursa A și una a celor la care se referă sursa C. 5 puncte
5. Prezentaţi alte două fapte istorice, unul în domeniul politic, iar altul în plan r eligios, desfășurate
în cadrul Imperiului Bizantin, în afara celor la care se referă sursele date. 10 puncte
6. Prezentați o asemănare și o deosebire dintre statele din spațiul românesc în Evul Med iu, în a
doua jumătate a secolului al XIV-lea. 10 puncte
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:
A. „Ceea ce i-a impresionat extraordinar pe călătorii antici în Mesopotamia erau dimensiunile
gigantice ale construcțiilor, edificii enorme ce au putut fi înălț ate cu un material de construc ție atât
de ingrat cum este cărămida nearsă [...]. În domeniul lucrărilor de utilitate publică, asirienii au fost
neîntrecuți. În secolul al VIII-lea î.Hr. regele Sanherib aducea de la Ninive apa de la o distanță de
30 km, printr- un apeduct care traversa o vale. [...] Dar ceea ce e mai uimitor este că, mult timp
înainte, în mileniul al III-lea î.Hr., în construcția mormintelor regale din Ur apar – pentru prima dată
în lume – bolta și cupola. [...] Arhitectura era dominată [...] de ideea religioasă și de cea monarhică.
[...] Mai mult, arhitectura a întrecut aici în grandoare tot ceea ce se realizase până la acea dată. [...]
Palatul lui Sargon din Khorsabad se înălța pe o terasă de 10 hectare construită din cărămidă astfel
încât să fie protejat contra inundațiilor. Același plan și aceleași proporții grandioase le întâlnim și la
temple. Încă din mileniul al III-lea î. Hr. templele sumeriene, ale căror dimensiuni erau uneori de 50
metri pe 80 metri, avea u o varietate de forme. Tipul clasic, din prima epocă sumeriană, era cel de
formă rectangulară, cu patru porț i. Cu materialul de construc ție existent, coloanele interioare, de
susținere, nu puteau fi nici dispuse la mari distanțe unele de altele, nu puteau fi nici prea înalte, nici
zvelte, fapt care făcea să nu poată fi creat un spațiu arhitectonic armonios.“
(Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației, vol. I)
B. „S-a remarcat că niciodată , până la egipteni , și în nicio altă parte a lumii la acea dată,
piatra n-a fost atât de mult întrebuin țată. Utilizarea acestui material durabil era asociată cu ideea
religioasă de veșnicie pe care piatra o conferă operei. Piramida era „sălașul etern” al faraonului. În
schimb locuința sa temporară, pala tul, era construit din cărămidă uscată la soare fapt pentru care
nu s-a păstrat nici măcar planul unui palat regal. De asemenea, nici templele nu puteau fi concepute
altfel decât în piatră pentru că templul era numit de egipteni „casa veșniciei”.
În timpul Regatului Vechi, odată cu afirmarea cultului soarelui s-au construit „templele solare”.
Cum ceremonia cultului zeului Ra se desfăș ura sub cerul liber, aceste temple constau dintr-un zid
de incintă dreptunghiular, curtea era dominată de un obelisc plasat pe un soclu, alături un mic
sanctuar cu statuia zeului. [...] Cu Amenofis al III- lea, Egiptul revine la o politică de pace care îi va
permite faraonului să ridice numeroase ș i grandioase construcții de felul magnificului templu de la
Luxor [...] cu 134 de coloane, dispuse pe 16 rânduri distribuite și modelate astfel încât să creeze un
efect estetic, să confere construcției o armonioasă rezo lvare a raporturilor dintre elementele
arhitectonice”
(Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației, vol. I)
C. „Caracteristic – în arhitectura – epocii elenistice este gustul pentru colosal. [...]
Monumentalul altar din Pergam era, de asemenea, ridicat pe un grandios postament în t repte și
înconjurat de celebra friză care reprezintă lupta dintre titani și zei, capodoperă a sculpturii elenistice
în basorelief. [...] Armonia, măsura, proporț iile echilibrate ale edificiilor epocii clasice sunt acum
sacrificate în beneficiul grandorii, care urmărea să sporească prestigiul monarhului. Tendi nța de a
impresiona prin grandoare și fast se descifrează ș i în formele – de efect căutat, lipsite de graț ia și
eleganța simplităț ii - în care constructorii amestecă stilul doric cu cel ionic, arătând o preferinț ă
specială pentru bogatul capitel corintic . [...]. Prin cultura latină – formată aproape în întregime la
școala culturii elenistice, - antichitatea greacă a fost integrată ca element de bază, normati v și
formativ, culturii europene “ (Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației, vol. I)
|
Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza nationala
|
Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Dinastia a XVIII-a inaugurează perioada Regatului Nou (1650? -1805 î.e.n.), odată cu o
hotărâtă politică de expansiune înspre regiunile Asiei Mici. Ceea ce caracterizează această perioadă
este militarismul. [...] În Egipt unele triburi nomade au migrat în căutare de pășuni [...]. Prezența lor
poate fi pusă în legătură cu apariția în Valea Nilului a acelor populații semite de nomazi imigrați și
trăind aproape în condiții de sclavie, pe care textele akkadice și egiptene îi numesc habiru, iar cele
ebraice ivri („de dincolo”, veniți din Răsărit ; de unde cuvântul evrei). În secolul al XIII -lea î.e.n. în
timpul domniei lui Ramses al II-lea - marele faraon constructor, dar și bine cunoscut opresor - evreii
erau puși la munci grele în construcții. Această situație grea a d eterminat „fuga din Egipt”. Aceste
triburi sub conducerea lui Moise (în egipteană Mașu, în ebraică Moșé), au migrat din regiunea Deltei
spre răsărit.“ ( O. Drâmba, Istoria culturii şi civilizaţiei)
B. „Dar cu Amenofis III (1417-1379 î.e.n) Egiptul revine la o politică de pace, care îi va permite
faraonului să ridice numeroase și grandioase construcții, de felul magnificului templu de la Karnak.
Între timp, puterea economică a templelor dedicate zeului Amon – rezultat al unor continui și
substanțiale privilegii și donații, precum și al unui eficient sistem administra tiv – a făcut ca clerul
teban să câștige o mare influență exercitată în dauna puterii regale, cu care intră acum în conflict.
Contra acestei situații va încerca să acționeze, îndată ajuns la tron, tânărul far aon Amenofis IV
(1379-1362 î.e.n.) – soțul frumoasei Nefertiti, „ regele eretic “ care inițiază o reformă religioasă
îndreptată împotriva intereselor prea-privilegiatului și insubordonatului cler al lui Amon, și pentru a
restabili autoritatea absolută a faraonului. Dar politica sa lipsită de un sprijin din par tea marii
majorități a populației țării, a eșuat în fața puterii clerului, care se coalizase și cu nobilii, deținători de
mari domenii.“ (O. Drâmba, Istoria culturii şi civilizaţiei)
C. „Teritoriul Palestinei, aflat sub suzeranitatea mai mult nominală a Egiptului era ocupat la
est și sud de Marea Moartă – de orașe-state, de micile regate Amon, Moab, Edom, ș.a. [...] Înaintea
acestora însă Canaanul fusese ocupat - probabil din jurul anului 2800 î.e.n. – de amoreeni, o altă
populație semită. Civilizația amoreană se formase sub influența celei babiloniene și a celei egiptene.
Orașele erau foarte mici ca întindere, dar erau bine organizate și puternic fortificate. Locuitorii
foloseau unelte și arme din bronz, precum și obiecte de poadoabă lucrate în aur, argint, fildeș și
pietre semiprețioase. În morminte se puneau și unelte, podoabe sau alimente necesare „vieții de
dincolo“ a defunctului. [...] Triburile israeliene au început să pătrundă în Canaan – după aproape
patruzeci de ani grei de viață nomadă sub conducerea lui Ioșua, urm așul lui Moise care între timp
murise.“ ( O. Drâmba, Istoria culturii şi civilizaţiei)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Menţionaţi, din sursa C, două caracteristici ale civilizației amoreenilor. 4 puncte
2. Menţionaţi, din sursa B, două cauze care au redus autoritatea faraonului. 4 puncte
3. Scrieţi o relaţie cauză -efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând
rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
4. Prezentaţi o consecinţă a faptelor istorice la care se referă sursele A și C pentru poporul
evreu în secolul al XI-lea î.e.n. 5 puncte
5. Prezentaţi alte două fapte istorice referitoare la evoluția monarhiei egiptene, în afara celor la
care se referă sursele date. 10 puncte
6. Prezentați o asemănare și o deosebire între un monument al arhitecturii orientale și unul al
artei monumentale romane. 10 puncte
|
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.